Zbuciumul istoriei din ultimul secol s-a reflectat până şi asupra numelor purtate de bulevardele Bucureştilor. Au existat două momente în care au existat schimbări masive de nume ale străzilor Capitalei. Înlăturarea monarhiei în 1947 a dus la infestarea Capitalei cu străzi numite după personaje odioase ale istoriei, precum Emil Bodnăraş sau Gheorghe Gheorghiu-Dej. În 1990, o nouă comisie a a schimbat din nou numele străzilor, trecutele lor nume fiind doar parţial reluate. Dintre personajele din istoria recentă, doar Corneliu Coposu şi regele Mihai au intrat în nomenclatorul străzilor.
În octombrie 2012, la împlinirea a 91 de ani de către regele Mihai, acesta a participat la ceremonia de numire a unei piaţete situată pe bulevardul Kiseleff ca Piaţa Regele Mihai I. Un monarhist fervent, Corneliu Coposu a primit onoarea postumă ca un bulevard să-i poarte numele, fiind vorba de segmentul din Calea Călăraşilor care pleacă din zona Unirii. Respectul arătat monarhiei a însemnat şi revenirea la numele din perioada interbelică a unor străzi. Astfel, Bulevardul Ferdinand şi-a reluat numele originar, după ce comuniştii l-au numit Ghiorghi Dimitrov, după numele unui liderului comuniştilor bulgari. Bulevardul dintre Piaţa Universităţii şi Calea Moşilor a revenit la numele de Carol I, după ce comuniştii îl botezaseră Bulevardul Republicii. Un alt lider al unui popor „frate şi prieten” la regimului comunist, vietnamnezul Ho Shi Minh a primit după revoluţie un nume la fel de controversat, al generalului Vasile Milea, ministrul Apărării, care s-a sinucis la Revoluţie. Socotit iniţial un martir al revoluţiei, Milea a fost identificat ulterior drept unul dintre cei care au condus represiunea împotriva revoluţionarilor de la Timişoara şi din Bucureşti. În pofida unor proteste, nici municipalitatea din Bucureşti, nici cea din Sibiu nu au schimbat numele străzilor cu numele lui Milea. Unele schimbări nu pot fi apreciate însă în alb şi negru. Artera de circulaţie care merge prin centrul oraşului de la Piaţa Victoriei la Piaţa Unirii a fost împărţită de comunişti în patru bulevarde distincte: Ana Ipătescu-Gheorge Magheru-Nicolae Bălcescu-Revoluţia de la 1848, nume care reflectă opinia favorabilă a istoriografiei comuniste faţă de mişcările sociale de la 1848. „Cvartetul” revoluţionar a fost spart după 1990, unii contestând oportunitatea deciziei. Astfel, Ana Ipătescu a reluat numele lui Lascăr Catargiu, prim-ministru conservator din secolul XIX, iar 1848 a fost numit Bulevardul Ion C. Brătianu, după fondatorul PNL. Şi ţărăniştii vechi au intrat în nomenclatorul străzilor după 1990. Iuliu Maniu a primit numele unui bulevard din Militari care purta indigestul nume de Armata Poporului, iar Ion Mihalache este noul nume al bulevardului 1 Mai. Unele schimbări de nume firzează grotescul. Piaţa Charles de Gaulle de astăzi s-a numit Piaţa Jianu, un omagiu adus pandurului Iancu Jianu. În timpul celui de-al doilea război mondial, a avut numele conducătorului poporului „frate şi prieten” de atunci, Germania, astfel că piaţa s-a numit Piaţa Adolf Hitler. După 23 august 1944, a revenit la vechea denumire, iar după abolirea monarhiei a devenit Piaţa Generalissim I.V. Stalin, acelaşi nume fiind dat şi bulevardului cunoscut azi ca cel al Aviatorilor. După destalinizare, s-a găsit numele de Aviatorilor, după monumentul eroilor aviatori. O altă sarabandă ridicolă de nume a avut loc şi în cazul bulevardului dintre Piaţa Victoriei şi Calea Dorobanţilor. Iniţial, s-a numit Şoseaua Bonaparte, simptom al francofiliei dominante de la întemeierea statului modern român. Comuniştii l-au rebotezat Bulevardul Ilie Pintilie, un activist al cărui unic merit a fost că s-a prăbuşit peste el închisoarea Doftana, locul unde era atunci „cazat”, la cutremurul din 1940.
Construit la indicaţiile directe ale lui Nicolae Ceauşescu, Bulevardul Unirii, care porneşte de la Palatul Parlamentului, s-a numit iniţial Bulevardul Victoria Socialismului
Revoluţionara Ana Ipătescu a trebuit să-i lase locul mai ponderatului om politic conservator Lascăr Catargiu