x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Ştiri Politică O istorie a mitei electorale. De la pungile nevinovate ale lui Raţiu la găleţile portocalii

O istorie a mitei electorale. De la pungile nevinovate ale lui Raţiu la găleţile portocalii

de Aniela Nine    |    22 Aug 2011   •   21:00
O istorie a mitei electorale. De la pungile nevinovate ale lui Raţiu la găleţile portocalii

"Modelul american" al pungii ins­crip­tionate cu "Votati X!" adus pe pla­iurile dambovitene de candidatul ta­ranist la presedintie Ion Ratiu in 1990 a fost perfectionat de-a lungul tim­pului de politicieni, ajungandu-se la captarea bunavointei alegatorului cu galeti, salam, geci, pelerine, ju­matati de bancnote sau chiar ex­­­­cursii "terapeutice". "Trendul" ca­do­u­ri­lor electorale a urmat exact evolutia ne­voilor primare ale individului, in­cepand cu "de-ale gurii" – sare, zahar, ulei, faina, salam, fasole sau chiar co­zonaci, vin si pepeni. Sacoselor cu man­care li s-au adaugat apoi hainele: tri­couri, fulare, sepci, caciuli, sa­lo­pete, pantaloni sau, acolo unde bugetul candidatului sau/si disperarea erau mai mari, chiar geci, intens colo­rate in albastru sau portocaliu. A ur­mat lejer extinderea sferei de interes catre obiectele de imediat ajutor: umbrele, galeti, detergent, ba chiar si maturi electorale sau lemne de foc. In ajutorul candidatului dar si pentru protectia alegatorului a fost invocata si bunavointa divina, in mainile alegatorului ajungand iconite cu "directive" politice si duhovnicesti. Si cum un alegator relaxat e un alegator dispus la a asculta "sugestiile" de vot, candidatii au inventat turismul electoral, de recreere sau terapeutic. Epoca high-tech a mitei a in­semnat memory-stick-uri, cd-uri cu jocuri, telefoane mobile. Boom-ul in domeniu a fost dat de pelerinele de ploaie. Si cand nimic nu a mai convins, banii au constituit moneda de schimb. Smulsi tot din buzunarele romanului indoit de taxe si dari, i-au fost restituiti in jumatati de bancnote: jumatate la intrarea in sectie, cealalta dupa dovada votului.

Abia trezita din letargia comunista, Romania a inceput sa invete in 1990 lectia democratiei importata de peste Ocean. Si, o data cu ea, in pregatirea si desfasurarea primelor alegeri "libere", au fost importate si tehnicile de marketing politic. Pe langa afisele electorale, prima campanie prezidentiala a cunoscut si prima materializare a ceea ce mai tarziu avea sa fie denumita si pedepsita legal: mita electorala. Pungile de plastic de culoare galbena, dar goale, inscriptionate cu "Votati Ion Ratiu" cu care fostul candidat taranist la presedintie a incercat in '90 sa capteze bunavointa alegatorilor s-au constituit in Romania in precursorul "sacosei electorale" de azi. Urmatorul pas, aparut speculativ in conditiile unui nivel de trai redus al unor categorii sociale, a insemnat in mod firesc aruncarea in respectiva punga si a unor cantitati mai mici sau mai mari de zahar, ulei, faina, fasole, orez sau salam. Uneori "stropite" cu o sticla de vin, chiar daca neetichetat, sau completate cu traditionalii cozonaci. Oferta "exotica" a adaugat uneori conserve de ananas sau mixuri de fructe tropicale. Au devenit constante ale tutror campaniilor electorale. Nevoile de baza ale individului au fost speculate excelent de strategii politici: dupa sacosele cu mancare, cadourile electorale au exprimat nivelul urmator al evolutiei nevoilor individului – hainele: tricouri, fulare, sepci, caciuli, salopete sau pantaloni sau, acolo unde bugetul candidatului sau/si disperarea erau mai mari, chiar geci, intens colorate in albastru sau portocaliu, geci care au constituit "revelatia" campaniei prezidentiale din 2004. A urmat lejer extinderea sferei de interes catre obiectele de imediat ajutor: umbrele, galeti, detergent ba chiar si maturi electorale sau lemne de foc. Intotdeauna, printre ele s-au strecurat si mai maruntele brichete, lanterne sau banalele pixuri. In de graba ajutorul candidatului dar si protectia alegatorului a fost invocata si bunavointa divina, in mainile alegatorului ajungand iconite cu "directive" politice si duhovnicesti conform carora trebuia sa declari dinainte cu cine votezi. Si cum un alegator relaxat e un alegator dispus la a asculta "sugestiile" de vot, de la transportul gratuit in grup la sectia de vot, candidatii au inventat turismul electoral, de recreere sau terapeutic. "Racolati" de pe strada sau, mai organizat, prin intermediul bisericilor, autocarele cu pensionari potentiali sustinatori au facut trasee de la primariile de sector la Bran, sau din "ograda" partidelor la manastirile din Bucovina. Elevarea alegatorului-turist satul de Romania a generat imediat oferta politicianului: turismul "de Bulgaria" sau "de Grecia".

Tehnologia si-a pus amprenta pe alegerile parlamentare din 2008: CD-uri cu jocuri, memory-stick-uri, ceasuri, ba chiar pachete cu telefoane mobile gata echipate cu cartele, oferite "ca sa tina legatura cu primarul". Epoca high-tech a mitei a fost depasita ca intensitate la alegerile prezidentiale din 2009 de inovatia pelerinelor de ploaie electorale, considerate boom-ul in domeniul de profil. Imbulzelile si pumnii incasati au fost pretul platit in noiembrie 2009 in Parcul Titan pentru a smulge o pelerina de culoarea portocalei cu numele candidatului, in aparare de vremurile ce aveau sa vina. Si cand nimic nu a mai convins, banii au constituit moneda de schimb. Pentru si­guranta ca alegatorul isi va pastra cuvantul si votul va ajunge unde trebuie, bancnotele au fost rupte in doua, prima jumatate oferita la intrare, cealalta doar cand dovada votului inregistrata pe ecranul telefonului mobil a fost prezentata. Plecati din buzunarele alegatorului, banii se intorceau acasa.

Darnici si cu mainile pana la cot in buzunare cand incercau sa seduca electoratul, dar de-a dreptul intransigenti declarativ cu "mita electorala" si nesatisfacuti de legislatia in vigoare, politicienii au facut un gest de imagine si, in iunie, au decis sa explice clar intr-o noua lege ce se poate da si ce nu alegatorului. Printr-o modificare legislativa au trecut pe lista "asa nu", pe langa bani, si alimentele, bauturile alcoolice sau nealcoolice sau produsele din tutun. Au ramas la "asa da" afisele, pliantele, cartile postale, brichetele, chibriturile, calendarele, pixurile, sepcile, tricourile, esarfele sau fularele.

Incalcarile legii, pedepsite cu inchisoare intre 6 luni si 5 ani, apli­cabila atat celui care ofera mita, cat si cetateanului care o primeste. Pana sa devina insa lege, modificarea are nevoie si de votul deputatilor.

×
Subiecte în articol: mita electorala