Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Fostul premier Adrian Năstase i-a trimis ieri o scrisoare profesorului englez Tom Gallagher, in care il acuză că, prin editorialele scrise in ultimii ani cu privire la Romănia, dovedeşte că "se transformă in comisar sovietic".
Fostul premier Adrian Năstase i-a trimis ieri o scrisoare profesorului englez Tom Gallagher, in care il acuză că, prin editorialele scrise in ultimii ani cu privire la Romănia, dovedeşte că "se transformă in comisar sovietic".
In replică la un comentariu al profesorului, publicat in Romănia Liberă din 13 iulie, in care Monica Macovei este prezentată drept "simbolul binelui justiţiar", "izolat şi ostracizat", iar Năstase ca "simbol al oligarhiei corupte şi cinice", fostul premier denunţă manipularea autorului, comparănd articolul cu "o poză retuşată pănă la despărţirea definitivă de realitate". "Monica Macovei provine, de fapt, din «marea familie politică» a procuraturii. A lucrat in sistemul comunist de justiţie ani buni, intr-o zonă in care nu ajungeai fără referinţe excelente. (...) Doamna din povestirea dumneavoastră a incercat vreme de doi ani să repolitizeze justiţia. Situaţia in care s-a găsit era hilară. A acuzat faptul că guvernul pe care l-am condus influenţa magistraţii, dar s-a dovedit că, din cauza legilor promovate tocmai de acel guvern, dănsa nu putea influenţa aceeaşi justiţie, nu putea numi pe cine dorea in funcţii, nu putea controla cum trebuie mersul dosarelor", susţine Năstase.
"OLIGARHII". Căt priveşte statutul de "oligarh" pe care Gallagher i-l atribuie, fostul premier il atacă pe profesor prin intrebarea dacă ştie de "gravele infracţiuni economice" pentru care a fost trimis in judecată. "Ştiţi că ele se referă la tocurile de la căteva ferestre, la cărpe de praf şi la farfurii de plastic pentru uz propriu cu care aş fi făcut contrabandă? Dacă in perioada guvernării mele doamna Macovei ar fi fost trimisă in judecată pentru asemenea fapte, aţi fi denunţat, probabil, un dosar politic menit să-i distrugă imaginea", spune Năstase, adăugănd că articolul profesorului "denunţă societatea civilă romănă, care nu ar fi sprijinit-o pănă la capăt" pe Macovei. In finalul scrisorii, Năstase ii spune lui Gallagher că articolul său este "continuarea unei atitudini total partizane bazate pe un basm care a făcut şi face mult rău realităţii", atrăgăndu-i atenţia că "«epoca de aur» a justiţiei sub mandatul Monicăi Macovei nu e marcată de realismul necesar şi aducător de rezultate, ci de partizanate oarbe".
Textul integral al scrisorii
29 iulie 2007
Domnule Tom Gallagher,
V-am citit cu atenţie editorialele din ultimii ani. Am incercat să inţeleg raţiunile pentru care un cetăţean romăn care predă in Anglia se transformă in comisar sovietic.
Suficienţa unor judecăţi partizane, siguranţa in aprecierea oamenilor şi a evenimentelor din Romănia din partea cuiva care işi petrece majoritatea timpului in West Yorkshire, trebuie să recunosc că m-a fascinat.
Felul in care dezvoltaţi antipatii faţă de cei care işi dau demisia din comandourile prezidenţiale - cum ar fi Renate Weber - , felul in care stigmatizaţi personalităţi politice importante din Romănia - Ion Iliescu, Emil Constantinescu, Adrian Severin, ş.a - explicănd, cu hotărăre, cine este "bun pentru Cotroceni" şi cine este "bun pentru Orient", mi s-a părut remarcabil.
Sigur că aveţi dreptul, ca orice cetăţean romăn (apropo aveţi cetăţenie romănă?), să faceţi judecăţi politice de valoare asupra a ceea ce nu merge bine in ţară (mă refer la Romănia, nu la Marea Britanie!). Totuşi, calitatea de judecător de destine pe care vi-o asumaţi - in calitate de profesor la Bradford pentru conflicte etnice şi pace - mi se pare exagerată.
Oricum, mi s-a părut penibilă scrisoarea părăciosă pe care aţi adresat-o impreuna cu V. Tismăneanu (un mare admirator al lui Ion Iliescu - din căte ţin minte) ministrului de externe al Suediei, Carl Bildt, la inceputul lunii mai, pentru "a-l indemna să-şi indrepte atenţia incă o dată către Europa de Sud Est", in special către Romănia ("pentru a lua cunoştiinţă de situaţia politică ingrijorătoare" din ţară), de copii nereconoscători şi iresponsabili voiau să-l suspende pe preşedintele Traian Băsescu şi să-i demită pe "reformatorii" pe care el i-a promovat in funcţii guvernamentale. Menţionaţi in scrisoare, deprimat şi preocupat, situaţia cea mai flagrantă, cea a demiterii "curajoasei doamne ministru de justiţie, Monica Macovei", cea care a făcut Romănia să adere la UE "la data prevăzută". Probabil insă că nu vă mai amintiţi cine a lucrat pentru a se ajunge la stabilirea "datei prevăzute".
Nu voi comenta sugestia jenantă, după care Traian Băsescu "se aseamănă acelor actori rezonabili şi reformatori din perioada crizei iugoslave", in timp ce Călin Popescu Tăriceanu, elegant şi fluent in limbi străine, ar semăna mai mult cu Miloşevici, fiind mai apropiat standardelor formale ale elitei europene. Bănuiesc ca aţi avut in vedere poziţiile celor doi exprimate in legătură cu proiectul referitor la statutul provinciei Kosovo.
Am făcut această introducere mai lungă, pentru a ajunge la un comentariu publicat de dumneavoastră in Romănia Liberă, din 13 iulie, care imi oferă prilejul cătorva reflecţii despre justiţie şi manipulare in Romănia de astăzi. O să-mi permit să sintetizez teza din articol: Monica Macovei, simbolul binelui justiţiar, este astăzi izolată şi ostracizată, in vreme ce Adrian Năstase, simbolul oligarhiei corupte şi cinice, e din nou in urcare. Aceste două fenomene paralele simbolizează, după dumneavoastră, eşecul reformei in justiţia de la noi. Principala dumneavoastră teză e legată de ideea de solidaritate. Societatea civilă a trădat-o, in bună măsură, pe Macovei in vreme ce oligarhia a rămas solidară cu mine.
Am aflat, de multă vreme, că orice manipulare creatoare de imagini eficiente trebuie să plece de la fotografii in alb şi negru intens. Articolul dumneavoastră este o astfel de poză, retuşată pănă la despărţirea definitivă de realitate. Monica Macovei, din această poveste, provine din "marea familie politică a instituţiilor civice", a luptat pe viaţă şi pe moarte cu corupţia şi s-a trezit acum "surghiunită aidoma poetului romăn Publius Ovidius Naso cu peste două milenii in urmă". Simplu, emoţionant, după un model hollywoodian care imbină, iscusit, eroismul şi romantismul. Ce ne facem insă dacă realitatea este diferită?
Monica Macovei provine, de fapt, din "marea familie politică" a procuraturii. A lucrat in sistemul comunist de justiţie ani buni, intr-o zonă in care nu ajungeai fără referinţe excelente. Imi aduc aminte, cănd s-a prezentat pentru a candida la un post important la Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei, in cv-ul transmis parlamentarilor, la perioada profesională de dinainte de 1989, a notat, cu naivitate, "jurist" şi nu "procuror" in regimul Ceauşescu. Nu ar fi dat bine la imagine. A fost eliminată din procuratură in timpul guvernării CDR, cănd i s-a reproşat că ţine pe loc dosare. Dacă din motive de voinţă sau de neputinţă, contează mai puţin acum. Atunci a devenit dănsa avocat, şi a inceput să se implice şi in "viaţa civică".
Doamna din povestirea dumneavoastră a incercat, vreme de doi ani, să repolitizeze justiţia. Situaţia in care s-a găsit era hilară. A acuzat faptul că guvernul pe care l-am condus influenţa magistraţii dar, s-a dovedit, că din cauza legilor promovate tocmai de acel guvern, dănsa nu putea influenţa aceeaşi justiţie, nu putea numi pe cine dorea in funcţii, nu putea controla cum trebuie mersul dosarelor. Aşa că a promovat, de-a valma, un pachet de norme care ne intorceau cu vreo trei ani in urmă, plecănd de la o premisă căt se poate de seducătoare: politizarea promovată de dănsa era bună pentru că dănsa insăşi reprezenta binele.
In acest moment, doamna Macovei nu e exilată, e angajată pe bani buni de un guvern din Balcani, la recomandarea guvernului britanic care, după cum am aflat din presă, a şi finanţat intregul transfer.
In castingul din articolul dumneavoastră, eu reprezint răul. Sunt un "oligarh" care a ştiut să-şi păstreze săngele rece intr-o situaţie dificilă, şi acum mă văd "reabilitat" prin susţinerea oligarhiei din care fac parte.
Nu o să vă intreb cum m-au susţinut "oligarhii" care, de fapt, după alegeri, s-au orientat spre noua putere. Orice scenariu de film are şi punctele lui slabe. Şi nu vreau să vorbesc prea mult despre mine. Dar dacă urmăriţi atăt de atent mersul reformelor din Romănia, nu pot să nu risc o intrebare. Dumneavoastră ştiţi care sunt "gravele infracţiuni economice" pentru care am fost trimis in judecată? Ştiţi că ele se referă la tocurile de la căteva ferestre, la cărpe de praf şi la farfurii de plastic pentru uz propriu cu care aş fi făcut contrabandă? Dacă, in perioada guvernării mele, doamna Macovei ar fi fost trimisă in judecată pentru asemenea fapte, aţi fi denunţat, probabil, un dosar politic menit să-i distrugă imaginea.
Sau, o altă intrebare. Ce părere aveţi despre justiţia realizată doar la televizor? Despre procurori care işi anunţau din timp programul zilei ca să fie filmaţi intens in faţa casei mele? Şi despre aceiaşi procurori care işi schimbau brusc programul a doua zi după ce imi dădusem demisia din toate funcţiile? Seamănă aşa ceva cu o justiţie in care au fost implementate "standardele etice europene" la care vă referiţi?
De fapt, ca să fiu exact, articolul dumneavoastră denunţă societatea civilă romănă care nu ar fi sprijinit-o pănă la capăt pe doamna Macovei. S-o sprijine in ce? In continuarea aceloraşi proceduri compromiţătoare la care m-am referit mai sus? In promovarea altor pachete de legi care schimbau ce se schimbase deja, in aşa fel incăt nici magistraţii şi nici justiţiabilii să nu mai ştie pe ce lume trăiesc? Care a fost eficienţa doamnei Macovei? Dumneavoastră ştiţi că singura condamnare efectivă a unui "baron local" in Romănia este rezultatul unui dosar instrumentat in timpul guvernării PSD?
Ca o concluzie, mi se pare incorect să treceţi de la analiza evoluţiilor din Romănia (politice, strategice), in calitate de profesor pentru conflicte etnice şi pace la universitatea din Bradford, la implicarea directă in viaţa politică din Romănia fără să vă asumaţi, trăind aici, consecinţele unor opţiuni politice pe care incercaţi să le modelaţi conform unor resentimente, sau, in general, subiectivităţi care nu pot avea nici o legătură cu studiul obiectiv, imparţial, al unui cercetător din străinătate.  Â
Articolul dumneavoastră este din păcate, continuarea unei atitudini total partizane bazate pe un basm care a făcut şi face mult rău realităţii. Stiu mai bine ca mulţi alţii căte neajunsuri a avut şi are sistemul judiciar romănesc. De aceea ştiu insă că ele nu se vor rezolva prin mici revoluţii născute şi consumate in cabinetul unui ministru. Dar mai sunt conştient că "epoca de aur" a justiţiei romăne, sub mandatul Monicăi Macovei, nu e marcată de realismul necesar şi aducător de rezultate ci de partizanate oarbe. Altfel spus, a la guerre comme Gallagher....
Monica Macovei a reuşit parţial "să-şi facă treaba" in justiţia romănă. Sper ca dumneavoastra să reuşiţi să evitaţi acest lucru.
Citește pe Antena3.ro
