PEŞTELE’N BALTĂ / Puterea papastroacăi

 EPISODUL 8
Când mi-am propus să fac campanie electorală din om în om ştiam că o să trebuiască să combat reacţiunea golind pahare peste pahare.

Am oprit prima oară la Gruiu, în cârciuma botezată suav "La Speranţa". Mai întâi am socializat cu Mişu, un motan imens, căruia fotograful oficial de campanie, Marin Raica, i-a făcut cinste cu nişte salam. Demersul nu a avut nici un rezultat concret, fiindcă motanul, în ciuda vârstei şi a pregătirii, nu avea drept de vot, la fel ca şi Emil, calul de 36 de ani al lui nea Ionică. Care nea Ionică s-a oferit, după ce a avut o tentativă să "ne spargă patefonul",adică să ne facă guler camera de luat vederi, să ne dea cu calul. Nu am avut ocazia, fiindcă l-a recuperat luându-l de tricou fiu’său pe motiv că nea Ionică e beat cocă şi spune prostii.

Mi-am făcut curaj şi am ţinut un scurt discurs politic, în care ziceam că nu e bine să se taie păduri, că lacurile din zonă au devenit o mizerie şi că trebuie mizat pe ecologie. Ca să-mi întăresc spusele şi să captez bunăvoinţa auditoriului, am oferit întregului popor, care a devenit brusc interesat de ideile mele, ţuică de 8.000 de lei vechi suta. Un domn care se dregea a vrut bere de 14.000 de lei vechi. Le-am explicat oamenilor, pe bune, că o să am timp să-i ascult după alegeri, că o să încerc să le aduc investitori pentru ferme bio şi o să interpelez diferite ministere dacă o să văd că instituţiile statului nu lucrează pentru ei şi pentru mediu. După ce am mai dat un rând, deja unii oameni voiau în mod serios să mă voteze: "Domnu’, scrie numele pe o hârtiuţă şi desenează semnu’! Dacă mai stăm p’aci, poate uităm cu cine am băut, aşa că mai bine notează!".

COCKTAIL
Doi oameni mai în vârstă, cu un aer uşor aristocratic, combăteau separat de restul lumii. Beau ceva roşu. M-am dussă le ofer şi lor ceva. Aşa am aflat că îngurgitau papastroacă, o frumoasă combinaţie de ţuică şi vişinată, ce costa incomensurabila sumă de 11.000. Unul dintre ei, posesor de bicicletă, m-a studiat din cap până-n picioare şi mi-a zis: "Eu ştiu cum e cu ecologia, că înseamnă viaţă. Nu mai avem lemn, nu mai avem peşte-n lacuri, da’ nu de aia o să votez cu matale. Nu a venit aci să stea cu noi la o papastroacă nici Tăriceanu, nici altu’ mai important".

TURNEU
Am trecut pe la Căciulaţi, unde deja oamenii mă cunoşteau. Sunt mulţumiţi că am pus iar pe tapet scandalul gropii comune din curtea Palatului Ghica. Nu le place că a rămas toată povestea în coadă de peşte. La barul "Cinci Minute", deja se apucaseră toţi să-mi povestească despre tuneluri misterioase, fantomele care bântuie prin palat şi cum se braconează lemn din greu. Omul de la bar, care o să fie plecat în Olanda, la fata lui, de alegeri, s-a interesat dacă mă poate vota acolo şi s-a întristat când a aflat că nu.

Mai departe, am ajuns la Periş şi am tras, bineînţeles, în cârciuma gării. Nişte întreprinzători locali, care stăteau pe albitură, se înjurau plini de fantezie. Iniţial nu m-am prins dacă erau gata-gata să se ia la bătaie sau aşa glumesc în mod normal. M-am băgat şi eu în jocul lor, cu zicerea bine gândită "Cine nu votează bradu’ beleşte sarcofagu’!".
Le-am explicat, uşor atins de oboseală, de ce e bine să aleagă pe cineva nou, relativ tânăr, care vrea să facă ceva pentru mediu. Am reuşit să comunicăm.

Aşa mi-am dat seama că am de partea mea "puterea papastroacei". Mă duc acolo unde contracandidaţii mei, multimilionari în euro, nu cred că vor călca vreodată şi stau de vorbă cu oamenii simpli. Nu am tone de bani să-mi lipesc mutra pe toţi stâlpii şi nici să difuzez clipuri electorale, în schimb împart ţuică, brăduţi de maşină şi sper să scot un scor electoral bun.

Toma Roman jr
Reporter special la Jurnaul Naţional
Candidat la Camera Deputaţilor din partea APVE în colegiul 4 Ilfov
"Noi să fim sănătoşi!"