România, ostatică în marile jocuri ale altora

Priviri scrutătoare se aţintesc asupra îndepărtatului Habarovsk, unde azi şi mâine europenii vor fi "ostaticii" unui Summit Rusia-UE şi în cursul căruia numele României, prinsă în jocurile altora, va fi pronunţat.

Relaţiile Rusiei cu Occidentul trec prin vremuri grele după expulzarea pentru spionaj a doi diplomaţi ruşi acreditaţi la NATO. Ambasadorul rus la UE, Vladimir Cijov, afirma în pregătirea summitului că "hard security" va fi tema principală a discuţiilor UE-Rusia. Moscova a avertizat la 13 mai în Strategia pentru Securitate Naţională până în 2020 că nu exclude un conflict militar asupra resurselor energetice la frontierele ei caspice, arctice ori central-asiatice. Însă, pentru noi, cel mai important subiect va fi România, Cijov acuzând Bucureştiul de agravarea tensiunilor din Republica Moldova şi exprimându-şi totalul dezacord faţă de iniţiativa de a acorda paşapoarte româneşti cetăţenilor Republicii Moldova. La acest capitol, Rusiei îi ţin isonul şi ţări membre UE. Chişinăul a intrat în delir antiromânesc, cerând UE să "neutralizeze politica agresivă a României." Nu contează cât de nedemocratic, neeuropean, barbar, sângeros a acţionat puterea comunistă de la Chişinău împotriva cetăţenilor proprii, contează ca Voronin şi ai lui să continue a umbla cu cioara vopsită prin Europa, sperând că vor deveni o nouă "orchestră roşie" pe bătrânul continent. Dar cel mai mârşav atac venise deja din partea unui scrib, şeful biroului din Chişinău al agenţiei ruse RIA-Novosti, care a lansat şantajul: Bucureştiul riscă "Transilvania şi Ardealul", unde "de mult mocnesc tendinţe separatiste."

Era de aşteptat ca UE să îşi manifeste solidaritatea cu România, ţară membră. Dar, când preşedintele României şi-a manifestat, la Paris, insatisfacţia faţă de modul în care Comisia Europeană a reacţionat la evenimentele care au avut loc la Chişinău după recentele alegeri parlamentare, Sarkozy a răspuns cu un clişeu: poziţia Franţei este de a sprijini întotdeauna un stat membru. În plină criză economică, ne-am fi aşteptat la ajutor din partea ţărilor mai vechi membre şi mai ales a celor doi piloni ai UE. Dar de la Ambasada Austriei documentele zboară ca avioanele de hârtie, făcându-i pe diplomaţii din celelalte ţări UE să fie negri de supărare. Rivalităţile şi complicităţile în domeniul energetic deja se manifestă. Între timp, unele bănci prezente  în România au pretenţii, iar omul simplu nu înţelege de ce ţara s-a împrumutat de la FMI. Noroc că marţi, la Bruxelles, principalele nouă mari bănci străine au anunţat că vor semna angajamentul că nu îşi vor retrage banii de pe piaţa românească. Premierul Boc afirmase că băncile străine vor plăti un "supraimpozit" pe profit, dacă scot banii din ţară. Dar vai! Angajamentul băncilor nu este obligatoriu.

Trecând Atlanticul, ne amintim că de la 3 noiembrie şi până acum Statele Unite nu şi-au trimis ambasador în locul republicanului Nicholas Taubman, cu toate că au trecut primele 100 de zile de mandat ale preşedintelui Barack Obama, democrat. Semnal puternic despre cât contează România în ochii noii administraţii de la Casa Albă, din care face parte secretarul de stat, Hillary Clinton, consiliată de eterna doamnă Madeleine Albright.

Suntem cam singuri în jocurile altora.