România, sub scut

Preşedintele SUA, Barack Obama, a transmis României invitaţia ca ţara noastră să participe la dezvoltarea sistemului american de apărare antirachetă.

Acest mesaj a fost transmis ieri Bucureştilor de Ellen Tauscher, subsecretar de stat pentru controlul armamentelor. Potrivit preşedintelui Băsescu, dezvoltarea sistemului antirachetă al SUA implică "stabilirea unor componente şi în România". În acelaşi timp, ministrul Apărării, Gabriel Oprea a detaliat pentru Mediafax, arătând că "pe teritoriul României vor fi amplasate capabilităţi terestre de interceptare, ca parte a sistemului de apărare antirachetă".

Sistemul implică şi avantaje şi riscuri din partea celor împotriva cărora se creează un astfel de scut, dar potrivit premierului Boc, avantajele sunt net superioare. De asemenea, el a mai spus că statul român va pune la dispoziţie o locaţie, în timp ce alte cheltuieli suplimentare "se negociază". Printre riscurile enumerate de analişti şi politicieni se numără în special iritarea şi obiecţii din partea Moscovei şi posibilitatea ca România să devină o ţintă.

PRIMUL SCUT
Necesitatea amplasării unui scut antirachetă în Europa a fost invocată de administraţia George Bush, după 2002, acest demers a pornit de la premiza ca teritoriul american şi al aliaţilor săi să fie protejat de eventuale atacuri cu rachete balistice ale Iranului şi Coreei de Nord, mai ales că aceste două ţări erau preocupate să-şi dezvolte programe nucleare.

Viziunea americană din acel moment prevedea amplasarea în Cehia a unui radar până în anul 2010, iar în Polonia urmau să fie amplasate zece interceptoare de rachete balistice cu rază lungă de acţiune până în 2012-2013. Dar planul acesta avea, de fapt, ca principală funcţie distrugerea eventualelor rachete iraniene care ar fi vizat SUA şi, astfel, porţiuni ale Europei rămâneau fără protecţie. De exemplu, teritoriul României nu se afla sub scutul antirachetă, decât în mică măsură, în zona vestică.

PLANUL CASEI ALBE
Noul lider de la Casa Albă, preşedintele Barack Obama, a făcut un anunţ-surpriză în septembrie 2009 şi anume renunţarea la proiectul Bush şi intrarea în vigoare a unui alt program după o evaluare a mişcărilor Iranului în domeniu. Experţii americani au invocat faptul că Iranul a făcut paşi mult mai rapid decât se estima în dezvoltarea sistemelor lor de rachete cu rază scurtă şi medie de acţiune, Shabab 3.

Pentru combaterea acestora, soluţia administraţiei Obama a fost construirea unui sistem polivalent. Iar SUA aveau la dispoziţie tocmai rezultatele cercetărilor tehnologice intensificate în ultimii ani. Capabilităţile americane au crescut cu precădere pe glob în ultimii şapte ani şi au fost integrate programe speciale de apărare aeriană, precum Aegis. Componenta maritimă este deosebit de importantă, pentru că au fost dezvoltate platforme de senzori, dar şi de interceptare de pe crucişătoare şi distrugătoare.

Primele "simt", iar celelalte "anihilează" din apele internaţionale orice potenţială ţintă. Apoi, Forţele Aeriene ale SUA s-au dotat şi au testat cu succes anul trecut un avion care poate distruge cu laser o rachetă în zbor. Totodată, Pentagonul a reuşit cu brio şi doborârea de sateliţi. Noul sistem antirachetă prevede renunţarea la radarul de mare capacitate din Cehia, însă în Polonia se vor instala rachete "Patriot".




Propunerea americană se suprapune şi unei nevoi operaţionale a României. În acest moment, marile înălţimi ale spaţiului aerian al ţării noastre sunt apărate cu rachete ruseşti "Volhov", care au intrat în dotarea MApN în 1964 şi au fost modernizate de trei ori, până în 1980. În acest scop, de câţiva ani unul dintre programele majore de înzestrare ale Forţelor Aeriene Române este "sistemul de rachete sol-aer cu bătaie mare".

Într-o estimare a MApN din anul 2006 se arată că pentru achiziţionarea acestui sistem sunt necesare fonduri de 2,6 miliarde de euro, iar dotarea efectivă se dorea a fi făcută între anii 2011-2014. Cum nu s-au găsit fonduri, soluţia venită dinspre SUA pare salvatoare. De altfel, Raytheon, producătorul rachetelor "Patriot", care vor fi amplasate în Polonia, tatona din anii 2002-2003 România. O primă afacere a reuşit prin faptul că România a achiziţionat din Olanda rachete "Hawk", produse tot de Raytheon, pentru protejarea înălţimilor medii.

Încă din 2003 reprezentanţii Raytheon spuneau pentru Jurnalul Naţional despre faptul că idealul apărării spaţiului aerian românesc este binomul Patriot - Hawk. O implicare a SUA însă va fi privită cu atenţie de Moscova, nu atât din punctul de vedere al faptului că ar putea vedea o ameninţare concretă, cât simbolic, prin aceea că SUA au capabilităţi strategice chiar în apropierea frontierelor sale. Cu noua prezenţă americană în România, pe lângă cea de la baza Mihail Kogălniceanu şi poligoanele Smârdan, Babadag şi Cincu putem vorbi şi de riscuri la adresa României venite dinspre toţi cei care percep ostil noua desfăşurare de forţe.

 

Parteneriat strategic cu Franţa
Scutul antirachetă propus României este o translare a rachetelor de interceptare de tip SM-3 propuse Poloniei de SUA, dar refuzate. Şedinţa intempestiv convocată de Traian Băsescu în care s-a acceptat propunerea SUA nu înseamnă însă decât primul pas pentru realizarea de facto a sistemului. Scutul american asigură o protecţie, atunci când se va realiza, spre anul 2015, împotriva rachetelor balistice cu lungă şi medie bătaie.

CSAT are deja un program aprobat pentru protecţie antiaeriană cu rachete de bătaie scurtă şi medie. Programul este cuprins într-un parteneriat strategic semnat de România cu Franţa, întrerupt din cauza restricţiilor bugetare în 2009. Se apreciază că scutul american ar costa circa 1 miliard de euro, iar programul scut-mediu antiaerian, doar 400 de milioane de euro. Opinia conducerii Forţelor Aeriene Române este că sistemul oferit de Franţa este extrem de performant, cel mai eficient pentru clasa lui. Vizita preşedintelui francez Nicholas Sarkozy (foto) la Bucureşti de peste câteva săptămâni, al cărei program este încă în discuţie, va avea în agendă şi analiza parteneriatului strategic dintre cele două ţări în domeniul militar şi al industriei de apărare. (D.C.)