La orele amiezii, pe taramul lui Bucur, un razboinic de ultima generatie coboara din bolidu-i adus de peste mari si tari si cadelniteaza in jurul unui crucifix: "El va sta marturie in toate sedintele mele!".
E Gigi Becali. Care, mai mult, staruie pe marginea problemei. "Nu incepe nici un consiliu pana nu se agata crucifixul pe peretele din spate", striga el pe un ton, in ghilimele fie spus, crestin-inchizitorial, cu putin timp inaintea consiliului organizat de partid. Ridicati in picioare, membrii aplauda cu aplomb si devotament. Si nu zic nici pas. Caci ideea abia scoasa din gaoace nu-i da pace "comandantului". Il hartuieste, il sacaie cu insistenta poftei. Delir mistic, nu gluma! Cere sa i se aduca scotch, i se aduce scotch. Uf! Improvizatia nu tine. Incovrigat pe idee, prezidiul se agita ca un stenic, cauta mai abitir solutii. E greu. Dupa un proces intim de gandire, pleosc, lui Gigi Becali ii pica insa fisa: cuie si ciocan. Sala se zguduie din toti rarunchii, rafala de aplauze cu si mai mult aplomb, cu si mai mult devotament.