Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Traumatismele craniocerebrale (TCC), scleroza multiplă, neuropatiile periferice, boala Parkinson şi Alzheimer sau accidentul vascular cerebral sunt suferinte neurologice care afectează milioane de oameni, anual, la nivel mondial. Scleroza multiplă este considerată una dintre cele mai invalidante boli ale adultului tânăr, iar majoritatea cazurilor de TCC se înregistrează în rândul tinerilor, dar în ceea ce privește celelalte afecţiuni, depistarea lor la vârste din ce în ce mai tinere este un semnal de alarmă pentru specialişti.
Cum putem preveni aceste îmbolnăviri? Care sunt cele mai noi tratamente la nivel mondial pentru aceste afecţiuni neurologice? Care sunt metodele inovative de reabilitare neurologică? Acestea sunt câteva dintre argumentele pentru care staţiunea de la malul Mării Negre, Eforie Nord a devenit, pentru aproximativ o săptămână, Capitala Mondială a neurologiei. Astfel, cea de a XI-a ediţie a Şcolii Internaţionale de Vară de Neurologie şi cea de-a XIV-a reuniune a Academiei Mondiale de Neurotraumatologie Interdisciplinară care au loc în intervalul 3-7 iulie la Eforie Nord, numără aproximativ 200 de participanţi din 18 ţări. Cercetători de top, personalităţi din mediul academic şi universitar, medici specialişti, dar şi rezidenţi din SUA, Japonia, China, Israel, Germania, Austria, Italia, Ungaria, Marea Britanie, Suedia, Spania, Iordania, Egipt, Ucraina, Uzbekistan, Vietnam, Republica Moldova şi România vor aborda cele mai complexe teme neurologice ale momentului. Evenimentul, ce aduce în România vârfuri ale medicinei şi cercetării ştiinţifice, este organizat de Fundația Societăţii pentru Studiul Neuroprotecţiei şi Neuroplasticităţii (SSNN) împreună cu Societatea de Neurologie din România (SNR) şi un consorţiu internaţional de universităţi, sub egida Federaţiei Europene a Societăţilor de Neuroreabilitare (EFNRS) şi a Federaţiei Mondiale de Neuroreabilitare (WFNR). Coordonatorii evenimentului sunt prof. dr. Natan Bornstein, de la Universitatea din Tel Aviv, Centrul Medical Sourasky, prof. dr. Dafin Mureşanu, Universitatea de Medicină si Farmacie „Iuliu Haţieganu” din Cluj-Napoca , preşedinte al Societăţii de Neurologie din România (SNR) şi al Societăţii pentru Studiul Neuroprotecţiei şi Neuroplasticităţii (SSNN) si prof. dr. Ovidiu Bajenaru, Universitatea de Medicină si Farmacie „Carol Davila” din Bucuresti, preşedintele de onoare al Societăţii de Neurologie din România (SNR) .“Este meritoriu pentru neurologia românească şi pentru medicină în general, că un astfel de eveniment care integrează abordarea atâtor patologii, atât din punct de vedere clinic, cât şi din perspectiva cercetării ştiinţifice medicale de vârf, a ajuns astăzi la cea de-a XI-a ediţie şi reuneşte şi anul acesta specialişti de top din neurologia mondială” a declarat prof.dr. Dafin Mureşanu. Acesta a adăugat că „prioritatea noastră pentru Şcoala de Vară din acest an este extinderea programelor educaţionale şi transpunerea cercetării ştiinţifice în practica clinică”.
Scleroza multiplă, boala adultului tânăr
Scleroza multiplă (SM) sau scleroza în plăci este o boală autoimună, a cărei cauză este încă nelucidată. Boala este determinată de distrugerea mielinei la nivelul sistemului nervos, atât la nivel cerebral, cât și la nivelul măduvei spinării, fapt ce determină un tablou clinic foarte variat. Scleroza multiplă este a doua cauză de invaliditate în rândul adulților tineri, după traumatismele cranio-cerebrale. Este afectată populația tânără, fiind diagosticată, cel mai frecvent, la persoane cu vârste cuprinse între 20 și 50 de ani. La nivel mondial există aproximativ 2,1 milioane de pacienți cu SM, iar în România, numărul acestora este de aproximativ 10.000. Statisticile arată că, la nivelul UE, numărul bolnavilor de SM -„Boala cu 1.000 de feţe” s-a dublat în ultimii șase ani, ajungând la circa 600.000. Cele mai recente date prezentate de Platforma Europeană a Sclerozei Multiple situează România pe locul 27 din 33 de state din Europa, la capitolul servicii medicale acordate pacienţilor diagnosticaţi cu această boală invalidantă. În ceea ce priveşte tabloul clinic al acestei afecţiuni, acesta este foarte variat, simptomatologia incluzând tulburări de vedere, tulburări de mers și echilibru, pareze, parestezii, fatigabilitate, tulburări cognitive, depresie, anxietate, tulburări ale somnului, tulburări sfincteriene sau disfuncție sexuală. Gradul de severitate a bolii, dar și evoluția acesteia diferă de la pacient la pacient. Scleroza multiplă este, așadar, o boală progresivă a sistemului nervos central care afectează funcțiile fizice și psihice ale unei persoane. Deși există câteva modele de evoluție a simptomatologiei și a gradului de dizabilitate, impactul asupra fiecărui pacient este unic. Având în vedere multitudinea de simptome care pot apărea în scleroza multiplă, managementul acestei patologii impune existența unei echipe multidisciplinare care să-i asigure pacientului capacitatea maximă de a funcționa. Important este faptul că pacientul cu scleroză multiplă trebuie ajutat să-și desfășoare activitățile de zi cu zi şi să-și păstreze un grad cât mai mare de independență.
Costul tratamentului per pacient: 30.000 euro în Europa, 9.000 euro în România
Tratamentul medicamentos, imunomodulator, reduce exacerbările și încetinește progresia bolii, iar neuroreabilitarea are ca scop îmbunătățirea și menținerea abilităților funcționale ale bolnavilor.”Tot mai mult, programele de reabilitare urmăresc exersarea corpului, a minții și a spiritului, această abordare integrată, având un efect pozitiv asupra stării de sănătate și asupra calității vieții. Această atitudine pro-activă maximizeză fucționalitatea pacienților, îmbunătățeste relațiile interfamiliale și îi menține pe aceștia o perioadă mai îndelungată în activitatea profesională” a precizat prof.dr. Dafin Mureşanu. Scleroza multiplă presupune costuri relatic ridicate, cauzate atât de tratamentul, în special cel medicamentos, cât și capacitătii reduse de muncă a acestor pacienți, tineri în marea majoritate. În SUA, sistemul de sănătate cheltuie, în medie între 8.500 și 55.000 de dolari, anual, pentru un pacient cu scleroză multiplă. În Europa, costul mediu, anual, pentru un astfel de pacient este de aproximativ 30.000 de euro, iar în România este de peste 9.200 de euro. Din păcate, România se află printre ultimele ţări europene în ceea ce privește serviciile medicale și tratamentele disponibile pentru acești pacienţi. Un studiu realizat recent, arată că numai Bulgaria, Bosnia Herţegovina și Belarus se află după ţara noastră în clasament.
10 milioane de oameni suferă anual un traumatism cranian
Citește pe Antena3.ro
Traumatismele craniocerebrale reprezintă principala cauză de dizabilitate în țările industrializate și în curs de dezvoltare și principala cauză de mortalitate în rândul tinerilor. La nivel mondial, aproximativ 10 milioane de oameni suferă anual un traumatism craniocerebrale. Organizația Mondială a Sănătății preconizează că până în anul 2020, accidentele rutiere, principala cauză a traumatismelor craniocerebrale, vor deveni al treilea mare contributor la povara globală a bolii și dizabilității, după bolile cardiovasculare și depresie. În Europa 1,6 milioane de pacienți sunt internați anual , cu diagnostic de traumatism craniocerebral, iar dintre aceștia 66.000 decedează. Aproximativ 11,5 milioane de europeni prezintă o deficiență cauzată de un traumatism craniocerebral. Deși impresionante, aceste cifre subestimează magnitudinea problemei, ele bazându-se doar pe datele oferite de cazurile internate în spital. Aproximativ 80-90% dintre traumatismele craniocerebrale sunt considerate ușoare și nu necesită îngrijiri medicale. Unii pacienți suferă traumatisme asociate și în alte regiuni ale corpului, cazurile acestea fiind înregistrate ca și politraumatisme. S-a sugerat ideea ca datele existente să fie înmulțite de 5-10 ori pentru a obține o cifră cât mai reală care să cuprindă toate traumatismele craniocerebrale. La nivel mondial, acestă patologie presupune un efort financiar considerabil, fără a fi incluse costurile indirecte, precum cele legate de productivitate, sau cele incomensurabile, produse de scăderea calității vieții, fapt ce a dus la mobilizarea unor resurse deosebite, în special umane, implicate în cercetarea acestui domeniu. În SUA, pentru un pacient cu traumatism cranian, care necesită recuperare, costurile sunt de 196.460 de dolari, în primul an. Pentru pacienţii cu traumatisme minore sau medii care nu necesită recuperare, cheltuielile se ridică la aproximativ 15.000 de dolari. Costurile date de îngrijirea unui pacient cu traumatism cranio-cerebral sever, pentru tot restul vieții acestuia, pot ajunge la 4 milioane de dolari. În Europa costurile directe anuale pentru un pacient cu traumatism cerebral sever sunt de 18.437 euro. În medie, pentru un pacient cu traumatism cerebral, se cheltuie aproximativ 8.809 euro.În România, costul mediu pentru un pacient cu traumatism cranio-cerebral este de 3.254 euro. În anul 2010, în țara noastră, s-au cheltuit aproximativ 94 milioane de euro pentru această patologie.
În România, 300 de cazuri de TCC la 100.000 de locuitori
„Mulți dintre cei care au suferit un traumatism craniocerebral, prezintă sechele, chiar și cei cu traumatisme craniene ușoare. Tulburările cognitive (atenție, memorie, limbaj, percepție), afective și comportamentale sunt cele mai frecvente și importante simptome cu care se confruntă acești pacienți, ele având un impact deosebit și asupra famililor și a societății. Aceste deficite determină o dependență socială a bolnavilor, chiar în absența unor dizabilități fizice, afectând capacitatea de muncă, relațiile familiale, activitățile zilnice” a subliniat prof.dr. Dafin Mureşanu. În acest context, recuperarea neuropsihologică este esențială. Pentru unii pacienți, traumatismul craniocerebral reprezintă debutul unei boli care durează toată viața. “De aceea un management adecvat presupune existența unor echipe multidisciplinare care să asigure un tratament individualizat, iar pregătirea specialiștilor în acest domeniu este necesară” a mai spus prof.dr. Dafin Mureşanu. În România, numărul cazurilor de traumatisme cranio-cerebrale este în creştere - 300 de cazuri la 100.000 de locuitori, principala cauză fiind accidentele rutiere, 75% dintre persoanele decedate în accidente rutiere au suferit un traumatism craniocerebral. Anual, în țara noastă, se înregistează peste 60.000 de noi cazuri de TCC. Una dintre cele mai frecvente complicații a traumatismelor craniocerebrale este epilepsia post traumatică, care apare în 10-20% din cazuri. Alte complicații sunt hidrocefalia internă, infecțiile cerebrale, osificarea heterotopică. Traumatismele craniocerebrale cresc riscul apariției bolilor neurodegenerative: boala Alzheimer, boala Parkinson sau demența pugilistică, cauzată de lovituri repetate.
Alzheimer şi Parkinson, boli cu puternic impact asupra calității vieții
Nivelul provocărilor pe care sistemul nervos trebuie să le suporte este într-o continuă creştere. O demonstrează cifrele oficiale care arată că 1 european din 3 are probleme sau suferă de afecţiuni neurologice sau psihiatrice, de la insomnie până la demenţă. Pe de altă parte, milioane de oameni din întreaga lume sunt victime ale tulburărilor cognitive generate fie de traumatisme cranio cerebrale, fie de accidente vasculare cerebrale, fie de anumite afecţiuni dezvoltate în timp. Tulburările de memorie, vorbire, percepție spațială, atenție, calcul și praxie, într-un cuvânt tulburări cognitive, reprezintă consecinţe frecvent întâlnite după o leziune cerebrală dobândită , în particular după un accident vascular cerebral (AVC) sau o leziune cerebrală traumatică (TBI), dar şi ca efect al bolilor Alzeihmer sau Parkinson și reprezintă o cauză majoră de dizabilitate. Dacă ne referim la simptomele cognitive în demenţa Alzheimer, acestea se caracterizează printr-un debut gradat, declinul cognitiv fiind unul progresiv. În acest context cele mai frecvente sunt tulburările de memorie care se pot defini prin incapacitatea bolnavului de a memora informaţiile noi sau date despre evenimente recente, chiar dacă păstrează bine conservate amintiri dintr-un timp îndepărtat, chiar din copilărie. În acelaşi registru al bolii Alzheimer, întâlnim tulburările de limbaj, când pacienţii nu-şi mai găsesc cuvintele uitându-le chiar şi pe cele simple sau folosesc cuvinte fără sens ceea ce îi face de neînţeles în comunicarea cu cei din jurul lor. Pe de altă parte şi Boala Parkinson (BP) constă într-o afectare complexă a creierului, implicând atât mecanisme dopaminergice, cât şi nondopaminergice. Pe lângă simptomatologia motorie, dominantă și invalidantă în boala Parkinson, de tipul lentorii în inițierea și efectuarea mișcărilor, săracirea mișcărilor, problemele de echilibru, rigiditatea apar și simptome senzitive, de tipul senzaţiilor de amorţeală, furnicături, arsură, căldură, răceală, şi durere, acestea fiind prezente la 40-50% dintre pacienţi.. În BP avansată sunt frecvent afectate funcţiile executive, cum sunt planificarea şi capacitatea de a lua decizii, memoria de lucru, limbajul, abilităţile vizuo-spaţiale (în special percepţia şi interpretarea informaţiilor vizuale), timpul de reacţie şi atenţia. Afectarea cognitivă poate fi prezentă încă din stadiile timpurii ale bolii Parkinson. Chiar şi unii pacienţii nou diagnosticaţi cu BP au fost descoperiţi ca având un declin cognitiv semnificativ. În general, la debut afectarea cognitivă este uşoară, putând fi nemanifestăă clinic și din această cauză, subevaluată. Dar BP este o boală progresivă, evoluţia presupunând şi deteriorarea cognitivă progresivă. Tipurile de afectare cognitivă în BP sunt foarte heterogene. Legătura între deficitul cognitiv caracteristic BP şi demenţă din BP nu este deplin cunoscută, dar există studii care arată că anumite subtipuri de deteriorare cognitivă sunt asociate frecvent cu un risc mai mare pentru dezvoltarea demenţei. Anual, în întreaga lume, zece oameni din 100.000 sunt diagnosticaţi cu boala Parkinson, la nivel european fiind 1,2 milioane pacienţi, iar în ţara noastră sunt înregistraţi peste 70.000 de pacienţi care suferă de această maladie. În ceea ce priveşte boala Alzeihmer, în România există peste 500.000 de pacienţi care suferă de aşazisa boală a uitării.
