Clădirea Palatului Parlamentului a fost construită în vremea lui Nicolae Ceauşescu într-o perioadă de privaţiuni economice. Tendinţa dictatorului era, pe de o parte, de a concentra într-o singură clădire toate organele centrale ale statului, iar pe de alta, Ceauşescu îşi dorea o locuinţă sigură din punct de vedere seismic, care să reziste şi unui eventual atac nuclear. Pe de altă parte, clădirea şi zona în care a fost amplasată este puternic întreţesută cu anii de început ai oraşului Bucureşti, dar şi cu perioada de strălucire a oraşului, când acesta era supranumit ”Micul Paris”. Palatul Parlamentului se înalţă pe locul unde altă dată se afla vechiul cartier Uranus. Era un cartier cu străzi mici, în pantă, pavate cu piatră cubică şi case vechi, cu case româneşti vechi şi cochete, cu aer boem, multe din ele creaţii ale arhitecţilor vremii. Astăzi, se pot vizita sălile Parlamentului, printre care sala „Nicolae Iorga” sau „I.I.C. Brătianu”, se poate pătrunde în subsolurile clădirii, dar şi pe acoperiş de unde se vede panorama oraşului. Tot în clădire se află şi Muzeul Naţional de Artă Contemporană.
Legendele urbane spun că Palatul Parlamentului este bântuit de fantome, care apar noaptea pe coridoare, rup sigilii, fluieră sau fac să ţiuie sistemele de securitate.
Istorie sumbră
În timpul construcţiei Casei Poporului au fost distruse 20 de biserici, 8 au fost translatate, 10.000 de locuinţe au fost demolate, iar peste 57.000 de familii au fost evacuate. Deoarece soţii Ceauşescu nu pricepeau planurile de arhitectură, erau construite din polistiren machete la scara de 1/1000 a întregului Bucureşti, cu străzi, pieţe, blocuri, case şi monumente, redate în relief şi cu anumite detalii. Peste această machetă, era un pod rulant, pe care soţii Ceauşescu se plimbau şi dădeau indicaţii.