În urmă cu 10 ani, în luna aprilie, Gigi Becali trăia coșmarul primei arestări. Acum, se pregătește să-și mărite fata cea mare. Se duce în fiecare zi la biserică și e convins că de la Sfânta Liturghie îți vin toate darurile și toate puterile. În Săptămâna Patimilor, nu se uită la politică, pentru că nu vrea să facă păcate. E recunoscător pentru toată averea pe care a agonisit-o și vrea să facă doar fapte care să-i placă lui Dumnezeu.
„Sefu’ ajută pe toată lumea. Nu refuză pe nimeni”, povestește o doamnă cumsecade care lucrează la Palat. Luțu, omul lui de încredere, se duce din când în când la poarta cea mare, unde tot timpul așteaptă câte cineva. Cine trece de bodyguardul impunător din curte, e ca și rezolvat. Milionarul nu are timp să stea de vorbă cu toți cei care vin să-i ceară bani. În birou, îl așteaptă trei măicuțe de la o mănăstire, cu care are de discutat lucruri mult mai importante, acum, înainte de Paște. Palatul e plin de icoane, de pe la toate mănăstirile și bisericile pe unde a mers să se roage sau pe unde a făcut donații. Nu știe nimeni șirul actelor de binefacere, pentru că nu se laudă cu ele. Când poarta e deschisă, se vede din bulevard covorul roșu întins la intrarea principală, așa cum îi stă bine unui milionar prosper. Oamenii care ajung la Becali văd însă cealaltă intrare, unde tronează o troiță din lemn. Lângă ușă, e o cutie mare cu tămâie. Un tablou cu părinții, de pe vremea când erau tineri, își așteaptă rândul pentru a fi pus în ramă, alături de un portret al lui Becali încruntat, făcut de un admirator. Cei care vin să-i ceară bani îi vorbesc ca unui duhovnic. Îi spun ce-i doare, ce probleme au, ce au pățit, cum au ajuns înglodați în datorii. Pe toți îi îndrumă către biserică. Le spune să meargă la Sfânta Liturghie, să se roage. „Mergând, mergând, mergând, ajungi să crezi în Hristos. Nu mergi, nu ai. Învierea e la fiecare Sfântă Liturghie. Dacă vor Paște în fiecare duminică, să se ducă. Eu mă duc în fiecare zi, dacă mi-a dat Dumnezeu bogăție și nu trebuie să mă duc la serviciu”, spune Gigi Becali.
„Dacă tu mergi la biserică, Dumnezeu te va schimba. Dacă intri în parfumerie, vei mirosi a parfum. Așa și Dumnezeu intră în inima ta. E adevărat că sunt și unii care nu se îndreaptă niciodată”, mai spune Gigi Becali.
Citeşte doar cărţi bisericeşti
Cei mai mulți dintre cei care bat la ușa lui Gigi Becali au drame adevărate, copii bolnavi, operații grele de trecut, boli incurabile. Ca peste tot, își fac loc și uscăturile. Unuia i-a pus dantura, altuia i-a dat bani să își cumpere o proteză pentru picior, dar, după o vreme, tot la cerșit i-au văzut oamenii de la palat. Un domn care a venit să-i ceară ajutor i-a adus în dar o carte, în semn de prețuire. N-a primit-o, i-a dat-o înapoi: „Nu citesc decât cărți bisericești!”. Domnul a insistat, să o ducă acasă fetelor sau soției, dar Becali nu s-a răzgândit. I-a urat multă sănătate și l-a asigurat că îl ajută oricum. Apoi, s-a întors în bucătăria mică, aflată chiar lângă sala strălucitoare unde ține toate conferințele de presă. Le invitase acolo, să mănânce împreună, pe măicuțele venite de dimineață la Palat.
Anul acesta, i s-a împlinit un vis mai vechi: a făcut un spital unde pot face tratamente gratuit bolnavii de cancer săraci. De-a lungul timpului, mii de oameni necăjiți s-au chinuit să ajungă la el, cu speranța că numai el îi poate salva. Acum, pe cei bolnavi îi trimite direct la spital, iar cu ajutorul lui Dumnezeu, vrea să facă unul și mai mare.