Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Deputaţii trebuie să decidă până la sfârşitul acestei luni cum schimbă Legea Educaţie. Potrivit modificării articolului 16 din Legea 1/2011 învăţământul general obligatoriu va fi de 15 clase, iar obligativitatea frecventării cursurilor la zi încetează la vârsta de 18 ani. Sindicaliştii din învătământul preuniversitar se arată “oripilaţi” de textul legii şi atrag atenţia asupra efectului pervers pe care-l va avea o modificare legislativă cu intenţii aparent nobile.
Iniţiatorii motivează că prin schimbarea art. 16 din Legea Învățământului se urmăreşte aducerea la grădiniţă a tuturor copiilor care pot fi înscriși la grupa mijlocie, adică in jurul vârstei de 4 ani, pentru a reduce abandonul şcolar la debutul în clasa 0 şi pentru diminuarea decalajului dintre mediul urban şi cel rural în privinţa frecventării grădiniţei. Proiectul de act normativ propune extinderea învăţământului general obligatoriu de la 11 la 15 clase. În enumerare, însă, inițiatorii pomenesc doar 13 clase obligatorii: "Ultimii doi ani ai învăţământului preşcolar, învăţământul primar, învăţământul gimnazial şi primii doi ani ai învăţământului secundar superior" .
Preşedintele Sindicatului Învăţământ Preuniversitar sector 1 Bucureşti, Sorin Dragne, ne-a declarat că dacă articolul de lege va intra în vigoare în forma actuală va fi un nonsens pentru că este plin de contradicţii - iar bâlbâiala cu 13 sau 15 clase obligatorii este doar un exemplu. Alineatele modificate se vor bate cap în cap cu cel care prevede că învățământul este obligatoriu până la vârsta de 18 ani. Cum foarte mulți elevi de clasa a XI-a au atins deja vârsta majoratului, legea le-ar permite și să se retragă de la școală, dar în același timp i-ar și obliga să continue cu clasa a XII-a. Totodată, sindicatele trag un semnal de alarmă că prin această modificare se va crea o mare presiune asupra bugetului Educaţiei, deoarece introducerea obligativităţii în învăţământul preşcolar va atrage după sine şi introducerea obligativităţii finanţării grădiniţelor private, afirmă Sorin Dragne. Astfel, potrivit Hotărârii de Guvern nr. 30 din 2018, costurile standar per/elev sunt de 2.926 de lei pentru copiii înscrişi în grădinţele din mediul urban şi de 3.200 de lei pentru cei din mediul rural, la program normal. În grădinţele cu program prelungit costul standar per/elev este de 5.367 de lei, bani care vor trebui alocaţi tuturor copiilor implicit celor din grădiniţele private, atunci când învăţământul general obligatoriu începe de la grupa mijlocie.
Intenţii bune, efecte nedorite
Poate cei mai afectați de efectele acestei modificări legislative vor fi cei din mediul rural, unde 25 la sută dintre copiii cu vârste între 3 şi 6 ani nu ajung la în ciclul preşcolar. Deşi se doreşte creşterea frecvenţei la grădinţă a copiilor de la sate, simpla introducere a obligativităţii poate face mai mult rău decât bine. Fără asigurarea infrastructurii şcolare, a logisticii necesare şi a numărului de cadre didactice calificate, efectele vor duce la perturbarea activităţii şi la imposibilitatea transportului cu microbuzele şcolare a copiilor de patru şi de cinci ani care vor fi obligaţi să meargă la grădiniţă în altă localitatea, pentru că la ei în sat nu există. O altă consecinţă va fi supraaglomerarea claselor existente din cauza lipsei educatoarelor, atrag atenţia sindicaliştii.
La elaborarea proiectului, parlamentarii au utilizat un studiu UNICEF din 2003. Conform acestuia, în România totalul copiilor cu vârste între 3 şi 6 ani era de 885.898 din care doar 71% au fost înscrişi la grădinţă, adică 629.703 de copii. Aşadar, în anul şcolar 2003-2004 au rămas neînscrişi în învăţământul preşcoalar 256.193 de copii. Dacă păstrăm proporţile pentru anul 2018, atunci statul ar trebui să asigure spaţii de şcolarizare adecvate şi personal didactic calificat pentru aproximativ 250.000 de copiii, în cazul în care va fi intordusă obligativitatea frecventării grădiniţei.
26 de parlamentari PSD și UDMR au inițiat acest proiect
Citește pe Antena3.ro
