Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Insulina a fost descoperită cu mai bine de 100 de ani în urmă (1922) și, cam tot de atunci, oamenii de știință au căutat o alternativă mai ușoară, mai ieftină și mai puțin intruzivă pentru administrarea acestui hormon crucial. Mai exact, au încercat să realizeze o formă de medicament care să poată fi înghițit și, în același timp, să aibă efect de durată, dar au eșuat.
În prezent, cel mai eficient mod de administrare a insulinei pentru persoanele cu diabet este injectarea acesteia sub piele, de mai multe ori pe zi, fie cu ajutorul seringilor preumplute, fie prin pompele de insulină.
Potrivit oamenilor de știință, există aproximativ 425 de milioane de oameni din întreaga lume cu diabet zaharat și aproximativ 75 de milioane dintre aceștia trebuie să își injecteze zilnic insulină.
Nanoparticulele protejează hormonul de acidul din stomac
Cercetătorii de la UiT The Arctic University of Norvegia și de la Universitatea din Sydney au reușit însă să descopere o nouă modalitate de a furniza organismului insulină sub formă orală, potrivit unui studiu publicat recent în Nature Nanotechnology.
Tehnologia din spatele acestei insuline inteligente este încapsularea hormonului în nanopurtători, care transportă și protejează insulina de acidul din stomac și de enzimele digestive, astfel că aceasta ajunge intactă la ficat, țintind zonele corpului care au cea mai mare nevoie. Particulele au dimensiuni de circa 1/10.000 din lățimea unui fir de păr uman și sunt atât de mici încât nici măcar nu pot fi văzute la microscopul normal.
„Acest mod de a lua insulină este mai precis, deoarece livrează insulina rapid în zonele corpului care au nevoie cel mai mult. Când luați insulină cu o seringă, aceasta este răspândită în tot corpul, unde poate provoca efecte secundare nedorite”, a explicat profesorul Peter McCourt, unul dintre cercetătorii din spatele studiului, citat într-un comunicat al universității norvegiene.
Noua formă de insulină va putea fi administrată într-o capsulă sau, chiar mai bine, într-o bucată de ciocolată, spun oamenii de știință.
Nu este pentru prima dată când un medicament este administrat prin nanoparticule. Cercetătorii de la Universitatea din Sydney și Sydney Local Health District au fost cei care, în colaborare cu UiT, au descoperit, cu mai mulți ani în urmă, că este posibil să fie livrate medicamente prin nanopurtători la ficat, iar metoda a fost apoi dezvoltată în Australia și în Europa.
În cazul insulinei, însă, problema era că se descompunea în stomac și, prin urmare, nu ajungea acolo unde este necesară în organism, a explicat McCourt. Aceasta a fost o provocare majoră pentru dezvoltarea unui medicament pentru diabet care poate fi înghițit, nu injectat. Dar acum cercetătorii au rezolvat această provocare.
Când nivelul glicemiei este scăzut, nu se eliberează insulină
„Am creat un înveliș pentru a proteja insulina de a fi descompusă de acidul gastric și enzimele digestive în drumul său prin sistemul digestiv, menținând-o în siguranță până când ajunge la destinație, și anume ficatul”, spune McCourt.
Apoi, învelișul nanoparticulei este descompus în ficat de enzime care sunt active numai atunci când nivelurile de zahăr din sânge sunt ridicate, eliberând insulină, care poate acționa ulterior în ficat, mușchi și grăsime pentru a elimina zahărul din sânge.
„Acest lucru înseamnă că, atunci când zahărul din sânge este ridicat, există o eliberare rapidă de insulină și, chiar mai important, atunci când zahărul din sânge este scăzut, nu se eliberează insulină”, spune Nicholas J. Hunt de la Universitatea din Sydney, care, împreună cu Victoria Cogger, conduce proiectul.
Mai puține efecte secundare
El explică faptul că, pentru pacient, aceasta este o metodă „mai practică și mai prietenoasă” de gestionare a diabetului - deoarece reduce foarte mult riscul apariției hipoglicemiei - și permite eliberarea controlată a insulinei în funcție de nevoile bolnavului, spre deosebire de injecțiile în care toată insulina este eliberată dintr-odată.
Practic, noua metodă funcționează într-un mod similar cu funcționarea insulinei la persoanele sănătoase. Mai exact, pancreasul produce insulină, care trece mai întâi prin ficat, unde o mare parte din acesta este absorbită și menține niveluri stabile de zahăr din sânge. În noua metodă, nanopurtătorul eliberează insulina tot în ficat, de unde poate fi preluată sau poate intra în sânge pentru a circula în organism.
Cercetătorii spun că, atunci când insulina este injectată sub piele, o cantitate mult mai mare de hormon merge la mușchi și la țesuturile adipoase decât s-ar întâmpla în mod normal, dacă ar fi eliberată din pancreas, ceea ce poate duce la acumularea de grăsimi. De asemenea, poate duce la hipoglicemie, ce poate pune în pericol viața persoanele cu diabet.
Cu noua metodă, vor exista mai puține astfel de efecte secundare, subliniază autorii studiului. Mai mult, nu mai este nevoie ca bolnavii să se înțepe tot timpul cu un ac și pot lua medicamentul într-un mod mai discret. De asemenea, această formă de insulină nu trebuie să fie refrigerată.
Insulina orală, gata de utilizare în 2-3 ani
Noul medicament, care conține nanopurtători cu insulină, a fost testat deja pe șoareci și șobolani, dar și pe babuini, în Australia, este gata să fie testat și pe oameni. „Studiile pe oameni vor începe în 2025”, a precizat Hunt. Cercetătorii speră că noul medicament va putea fi gata de utilizare de către toată lumea în 2-3 ani.
