Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Ca șef de gardă pe ortopedie în Spitalul Clinic de Urgență Floreasca în mai multe situații, am însă o altă viziune. În fiecare dimineața spitalul, fiecare secție, știe ce capacitate de internare are. Dacă una dintre secțiile de gardă este colmatată sau se colmatează în cursul zilei, există două posibilități:
1. să telefonezi la Serviciul de salvare și SABIF (sistemul centralizat la nivelul municipiului București) să anunți că secția îți este depășită ca număr de pacienți și să rogi să redirecționeze pacienții cu salvările spre celelalte multe spitale din București.
2. în cazul în care apar situații neprevăzute, pacienții cu urgențe care se prezintă singuri la spital sunt internați pe secțiile apropiate ca specialitate (secțiile chirurgicale între ele, cele cu specialități de interne între ele).
E greu de înțeles, în aceste condiții, de ce un medic ar fi atât de preocupat de numărul de paturi libere din spital încât să se gândească să omoare pacienți!! Care ar putea fi stresul acelui medic pentru lipsa de paturi din spital, căci doar nu lua pacienții la el acasă? De ce un medicul cu asemenea stresuri administrative nu ar cere colegilor de pe celelalte secții din spital să reducă numărul de internări astfel încât secția lui, ATI în cauză, să se echilibreze? Dar aici nu vorbim despre un singur medic, ci de doi!!! Care ambii ar fi luat-o razna! Doi, concentrați întâmplător pe aceeași secție!! În tot spitalul acela cu circa 1.500 de angajați s-au strâns două persoane criminale pe aceeași secție, care și-au decompensat nebunia exact în aceeași perioadă. „Minunată” coincidență!!
În lipsa unor cunoștințe minime de administrație sanitară, de management terapeutic, date privind starea de sănătate a pacienților, precum și soluțiile terapeutice decise, acuzele procurorului și modul în care o parte din presă a „înhățat” subiectul te pune pe gânduri. Până și premierul țării nu a rămas insensibil.
Cum este posibil ca astfel de situații să fie lăsate la analiza și decizia unei persoane cu minime cunoștințe medicale, iar justiția să decidă preventiv arest, probabil până se mai liniștesc apele, cedând presiunii publice și presiunii mass-media, care efectiv nu știe și nu are cunoștințele necesare să judece o asemenea situație?
Cum de nu s-a întrebat nimeni de ce asistenta aceea cu opinii medicale clare nu a scris în foaia de observație constatările sale personale, căci foaia de observație, fiind un document medico-legal, ar fi fost o oglindă fidelă a ceea ce s-a întâmplat, a disputelor invocate acum? Căci, de obicei, asistentele au dreptul să facă consemnări în acest document.
De când un om, fără cunoștințe medicale sau cu ceva informații, dar la nivel scăzut, poate trata cazuri cu patologii complexe și se poate exprima în acest sens?
As propune ca de azi înainte locul medicilor din ATI să fie luat de dl procuror și echipa sa atotcunoscătoare, care să lucreze cu asistentele din secțiile în cauză, ce aveau păreri personale despre modul în care trebuia condus un tratament. Iar coordonarea cazurile să fie predată analiștilor nocturni care seară de seară se exprimă pe fiecare subiect, indiferent de complexitatea lui. E mai eficient și sigur mult mai ieftin.
Dr. Dan Romulus Șerban PhD
Medic primar ortoped
Fost manager al Spitalului Clinic de Urgență Sf. Pantelimon
