Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Lipsa modalităţii de gestionare a reacţiilor adverse asociate vaccinării, tratarea superficială a acţiunilor preconizate în caz de epidemii şi absenţa numirii persoanelor responsabile în grupurile de coordonare a activităţilor de vaccinare sunt doar câteva dintre nemulţumirile pe care Academia Română le are faţă de Legea Vaccinării. Academicienii atrag atenţia, de asemenea, că legea “pledează prea mult pentru consilierea obligatorie şi prea puţin pentru vaccinare”, iar data intrării în vigoare este „prea târzie”.
După mai bine de doi ani de trudă şi dezbateri la Ministerul Sănătăţii, Guvernul Mihai Tudose a trimis la Parlament proiectul Legii Vaccinării, pe 9 august, pentru a fi analizată de comisiile de specialitate din cadrul celor două camere. Deşi funcţionarii din minister „croşetează” de foarte mult timp la această lege, se pare că documentul mai are încă foarte multe „zone gri”, după cum sunt denumite de specialiştii Secției de Stiințe medicale a Academiei Române, multe dintre aspectele importante ale legii fiind tratate superficial.
„Observăm că între acțiunile educative menite să determine participarea informată la vaccinare (singurele sancționate de Lege) și administrarea efectivă a vaccinurilor rămâne o zonă gri care ar trebui estompată”, se rată în documentul publicat pe site-ul Academiei Române.
Academicienii făcut mai multe observații punctuale pe fiecare articol al legii, dintre care vom selecta câteva mai importante.
Aceştia punctează că „lipsesc detalii privind centrele de vaccinare fixe și mobile”, precum şi „detalii privind RENV (n.r. – Registrul Electronic Naţional de Vaccinare), care este un instrument determinant pentru implementarea legii”.
De asemenea, academicienii remarcă lipsa precizării sursei veniturilor alocate Programului de vaccinare „excluzând în mod obligatoriu sponsorizarea”, precum şi faptul că „acţiunile preconizate în caz de epidemii sunt tratate superficial și nu se face referință la colaborări obligatorii (nu opţionale) cu ministere precum: MEI, MApN, MAI, autorităţi locale”.
„Medicii de familie au obligaţia primordială de a vaccina. Paradoxal, aceasta se omite, iar legea rămâne fără personalul de execuție. În general, legea pledează prea mult pentru consiliere obligatorie şi prea puţin pentru vaccinare”, se subliniază în document.
Totodată, Grupul Tehnic de Coordonare a Activităţilor de Vaccinare „are prea multe atribuții neierarhizate privind volumul de muncă, privind importanța și rezultatele scontate. Fără precizarea unor persoane responsabile, efectele vor fi precare”, spun academicienii, aceeaşi observație fiind făcută şi pentru Comisiile Judeţene de vaccinare.
Academicienii sunt nemulţumiţi şi de faptul că o serie de propuneri făcute de ei nu au fost incluse în lege. Printre acestea: „explicarea progreselor în vaccinologie – nivelul de siguranță și eficiență excepțional al vaccinurilor actuale; explicarea modului de alcătuire a calendarului vaccinărilor; combaterea factorilor care compromit acoperirea vaccinală; modalități de gestionare a reacțiilor adverse (RA) asociate vaccinării”.
O aplicație online care să amintească părinţilor/aparţinătorilor datele de prezentare la revaccinări ar fi oportună, spun academicienii, şi trebuie avută în vedere implicarea unor parteneri cu posibilități largi de acoperire (reţele de telefonie, rețele comerciale etc).
