Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Resturile de plastic reprezintă o problemă majoră, la nivel global. Aceste materiale - în special microplasticele - sunt printre cei mai răspândiți poluanți de pe planetă, Practic, oriunde au căutat oamenii de știință microplastice, le-au găsit, fie că este vorba de alimente, apă, aer și unele părți ale organismului uman.
În timp ce prevalența acestor poluanți în mediul înconjurător este deja bine cunoscută, la fel ca și impactul lor negativ asupra organismelor marine, examinările organelor interne, care nu sunt expuse direct la mediu, sunt încă limitate.
Un nou studiu, realizat la Universitatea din Rhode Island (SUA) și publicat la începutul acestei săptămâni Jurnalul Internațional de Științe Moleculare, a relevat însă că microplasticele sunt la fel de răspândite în organism ca și în mediul înconjurător.
Jaime Ross și echipa ei s-au concentrat asupra efectelor neurocomportamentale și a răspunsului inflamator la expunerea la microplastice, precum și asupra acumulării acestora în țesuturi, inclusiv în creier. Astfel, au descoperit că microplasticele se infiltrează în toate sistemele corpului, provocând modificări comportamentale, în special la subiecții mai în vârstă.
Comportamente asemănătoare cu demența
Concret, ei au expus șoareci tineri și bătrâni la diferite niveluri de microplastice din apa potabilă pe parcursul a trei săptămâni și au descoperit că acestea au indus atât modificări comportamentale, cât și modificări ale markerilor imuni din țesuturile hepatice și cerebrale. Șoarecii studiați au început să se miște și să se comporte ciudat, prezentând manifestări asemănătoare cu demența la om. Rezultatele au fost și mai accentuate la animalele mai în vârstă.
Citește pe Antena3.ro
„Pentru noi, acest lucru a fost izbitor. Acestea nu au fost doze mari de microplastice, dar într-o perioadă scurtă, am văzut aceste schimbări”, a spus Ross, citată de medicalxpress.com, adăugând: „Nimeni nu înțelege cu adevărat ciclul de viață al acestor microplastice în organism”.
Bariera de protecție a creierului rezistă în fața virusurilor, nu și a plasticului
Pentru a înțelege sistemele fiziologice care pot contribui la aceste schimbări de comportament, echipa de cercetători a investigat cât de răspândită a fost expunerea la microplastic în organism, disecând mai multe țesuturi - inclusiv creierul, ficatul, rinichii, tractul gastro-intestinal, inima, splina și plămânii - și a descoperit că particulele de plastic au început să se acumuleze în fiecare organ, inclusiv în creier.
Având în vedere că microplasticele au fost administrate prin intermediul apei potabile, detectarea în țesuturi precum tractul gastro-intestinal, care este o parte majoră a sistemului digestiv, sau în ficat și rinichi era de așteptat.
„Detectarea microplasticelor în țesuturi, cum ar fi inima și plămânii, sugerează totuși că microplasticele depășesc sistemul digestiv și probabil suferă o circulație sistemică. Bariera sangvină a creierului ar trebui să fie foarte dificil de pătruns. Este un mecanism de protecție împotriva virusurilor și bacteriilor, dar aceste particule au reușit să intre acolo. Era de fapt adânc în țesutul cerebral”, a explicat Ross, autorul principal al cercetării.
Cercetătorii au fost „foarte surprinși” să vadă că microplasticele infiltrate în creier pot provoca, de asemenea, o scădere a unei proteine numită „GFAP”, care susține multe procese celulare din creier. O diminuare a GFAP a fost asociată cu stadiile incipiente ale unor boli, precum Alzheimer și depresie.
Mii de bucăți din 8 tipuri de plastic, și în țesutul cardiac, și în sânge
Un alt studiu recent, cu un număr mic de participanți, a furnizat dovezi preliminare că diferite microplastice se pot acumula și persista chiar și în țesuturile cele mai ascunse ale inimii.
După ce au colectat probe de țesut cardiac de la 15 persoane în timpul intervențiilor chirurgicale cardiace, precum și probe de sânge pre și postoperatorii, cercetătorii au analizat probele cu imagini laser directe în infraroșu și au identificat particule de la 20 până la 500 microni lățime, de la opt tipuri diferite de plastic. Prin această tehnică, în majoritatea probelor de țesut au fost detectate zeci până la mii de bucăți individuale de microplastic. De asemenea, toate probele de sânge conțineau particule de plastic.
Microplasticele sunt fragmente de plastic cu dimensiuni mai mici de 5 milimetri, iar în ultimii ani, mai multe entități, printre care și Organizația Mondială a Sănătății, au atras atenția asupra necesității unor cercetări suplimentare asupra modului în care aceste particule afectează sănătatea.
Potrivit Agenției Europene pentru Produse Chimice (ECHA), în fiecare an, aproximativ 42.000 de tone de microplastice ajung în mediu în urma utilizării produselor care le conțin. Cea mai mare sursă de poluare dintre toate este materialul granular de umplere utilizat pe terenurile de sport cu gazon artificial, de pe care se eliberează în mediu până la 16.000 de tone. În plus, se estimează că în apele de suprafață ale Europei ajung anual aproximativ 176.000 de tone de microplastice produse neintenționat (prin uzura bucăților de plastic mai mari).
