Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
România are mii de clădiri istorice care ar putea fi restaurate şi introduse în circuitele turistice, dar nici finanţarea europeană, de sute de milioane de euro, nu a reuşit să le reabiliteze. Vinovaţii pentru erorile din proiectele de reabilitare încă se mai anchetează, în multe cazuri, dar în acest timp se degradează şi ruinele lăsate în uitare. Se pierd şi toate celelalte investiţii, de stat sau private, care s-au făcut în speranţa că respectivele zone vor deveni destinaţii turistice.
Cele mai afectate localităţi sunt în judeţele Constanţa şi Tulcea, în zone cu şanse mari să fie introduse în circuite şi care ar fi avut mari şanse de dezvoltare, dar au fost blocate de nepăsarea autorităţilor, nu doar de greşelile din proiecte. Cetatea Capidava din judeţul Constanţa şi Biserica romano-catolică de la Malcoci, comuna Nufăru din judeţul Tulcea, sunt două ruine ce ar fi putut aduce creştere economică în cel mai scurt timp, în zonele astăzi rămase în uitare. Proiectele de reabilitare ale celor două construcţii care-ar putea deveni importante atracţii turistice au fost blocate, iar astfel s-au distrus şi toate celelalte posibilităţi de dezvoltare locală şi investiţiile deja făcute, în contextul reabilitării obiectivelor turistice.
Decizie de blocare a zonei Capidava
Un proiect cu potenţial enorm de dezvoltare a unei întregi zone din Dobrogea a fost pur şi simplu abandonat de CJ Constanţa, fără să se calculeze pagubele unei decizii administrative eronate. Proiectul de restaurare a Cetăţii Capidava a fost desfăşurat de CJ Constanţa, valoarea finanţării din fonduri europene fiind de circa 16 milioane de euro. Lucrările ar fi trebuit să se finalizeze pe 31 decembrie 2015, dar au apărut probleme care au blocat proiectul şi l-au transformat într-un dosar la DNA. Termenul de finalizare s-a prelungit până la 31 decembrie 2017, lucrările urmând să fie achitate din fonduri proprii ale CJ Constanţa, dar s-a preferat abandonarea totală atât a cetăţii, cât şi a localităţii. „Drumul, vedeţi, e asfaltat, e ca-n palmă, noi am construit şi am dat toţi banii pe care-i aveam. Am făcut împrumuturi la bancă şi-acum trebuie să plecăm la muncă în Anglia, să plătim datoriile. În fiecare zi intră studenţi care fac săpături arheologice acolo, deci nu e niciun pericol, doar că s-a pus gard şi sunt paznici care nu lasă turiştii să intre. Noi aveam prieteni care veneau aici an de an, iar acum cetatea nu se mai poate vizita. Pot doar să meargă la pescuit sau să facă un grătar pe malul apei, dar nu vor să mai vină până aici doar pentru asta”, spune un localnic. Cetatea ar putea fi în continuare atracţia zonei, chiar dacă lucrările au fost făcute execrabil, iar proiectul trebuie refăcut de la zero.
Opt ani de căutări printre fonduri
Alt proiect abandonat, după opt ani de încercări ratate de obţinere a finanţării, este biserica romano-catolică de la Malcoci, judeţul Tulcea. Povestea a început în timpul mandatului de ministru al Turismului al Elenei Udrea, când s-a discutat prima oară despre potenţialul localităţii tulcene. Tot atunci a fost pus şi panoul turistic de marcaj, aproape de intrarea în satul Malcoci, pe care scrie şi azi: „Vizitaţi biserica germană din Malcoci!” Iniţiativa a fost preluată, în 2013, de senatorul liberal de Tulcea, Octavian Motoc. Acesta a obţinut chiar promisiunea cofinanţării proiectului de restaurare de la ministrul Culturii din Germania şi a promis că va face lobby la autorităţile române pentru a obţine fonduri. Senatorul a găsit şi doi arhitecţi freelanceri care să se ocupe de proiect, Diana Hacki şi Sebastian Szaktilla, soţ şi soţie, unul cu drept de semnătură în Ungaria, celălalt, în Germania. Ar fi trebuit să facă „ceva inovator”, un „concept de biserică deschisă”, la propriu şi la figurat. „Deschisă pentru toată lumea, respectiv o biserică fără acoperiş. Acesta este un compromis pentru situaţia existentă, o comunitate fără oameni, şi pentru valoarea fondurilor – maximum 120.000 de euro, repartizaţi pe doi ani”, explica arhitectul Sebastian Szaktilla, în 2013. După primele discuţii legate de restaurarea monumentului de la Malcoci, s-a încercat obţinerea fondurilor prin intermediul Filialei Tulcea a Forumului Democrat al Germanilor din România, astfel încât primii bani să vină din partea Ministerului Culturii din Germania, apoi să se facă lobby la autorităţile din România şi să intre în proiect Ministerul Culturii din ţara noastră. Monumentul zace în uitare şi astăzi, fără finanţare, deşi a mai fost găsită şi o variantă la Ministerul Dezvoltării, dar şi alta la ADI ITI Delta Dunării.
Preşedintele ADI ITI Delta Dunării, Ilie Petre, spunea, anul trecut, că organismul pe care-l conduce poate susţine în întregime restaurarea bisericii, dacă se îndeplinesc toate cerinţele legale pentru finanţarea proiectului. Pentru a obţine finanţare, autorităţile locale trebuie să depună un proiect corect.
Citește pe Antena3.ro
Am putea să includem în circuitele turistice comuna Nufăru, cu biserica romano-catolică, dacă ar exista orice fel de posibilitate de organizare a unor vizite, dar autorităţile locale nu mişcă niciun deget. Nu trebuie să ne apropiem de clădire, dar măcar curtea să poată fi deschisă, iar zona periculoasă să fie înconjurată.
Reprezentant al unei agenţii de turism
Lungul drum spre calea legală
Arhitectul Sebastian Szaktilla a fost numit coordonator de proiect, iar lucrările de restaurare a bisericii Malcoci au început sub responsabilitatea juridică asumată de preotul acestei parohii romano-catolice, în calitate de beneficiar. Cu dovada finanţării din partea ministerului german, senatorul Octavian Motoc a cerut cofinanţare de la Ministerul Culturii din ţara noastră. S-a mai găsit o posibilitate de finanţare de la Ministerul Dezvoltării, prin Programul Naţional de Dezvoltare Rurală (PNDR), fondurile fiind accesate de Grupul de Acţiune Locală (GAL) Delta Dunării, dar lucrările s-au blocat din cauza neconcordanţelor legislative. În urma proiectului depus de GAL a rămas doar panoul Ministerului Dezvoltării, ruginit deja. La jumătatea anului 2016 s-a emis şi autorizaţia de construire, finanţarea găsită fiind de 250.000 de euro, în două tranşe, dintre care 100.000 din partea autorităţilor germane şi restul din partea celor române.
