Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Puțini români știu că în cartierul Giulești-Sârbi din București există un muzeu dedicat romilor. Însă nu este un muzeu propriu-zis, pe modelul clasic, cu bilet de intrare, cu ghid, cu sute sau mii de exponate, ci mai mult e un spațiu interactiv, o insulă de cultură tradițională a semințiilor țiganilor, unde se poate experimenta viața alături de romi, spune inițiatorul acestui proiect, Inayeh Khalid, care însă nu este etnic rom, ci palestinian, stabilit în România în 1982.
Muzeul Culturii Romilor a fost deschis în noiembrie 2013. Cele mai importante exponate sunt două căruțe, obiecte de patrimoniu, cu o vechime de peste 200 de ani, ambele foarte bine păstrate.
Ideea înființării unui muzeu al romilor nu i-a venit unui etnic rom, ci unui palestinian! Cum așa? „Eu știu mai bine ca mulți ce înseamnă discriminarea. M-am născut într-o tabără de refugiați palestinieni din Iordania”, spune Inayeh Khalid, fondatorul muzeului. „Iar o tabără de refugiați îți oferă toate formele de discriminare. Atât discriminarea din interior, cât și cea care vine din exteriorul taberei. Deși eram tot oameni, practic aceeași familie. Când am venit în România, am vrut să demonstrez că pot mai mult decât am fost «ștampilat», un minoritar fără șanse”, spune el.
„Muzeul este destinat celor din afara comunității, să descopere și alte aspecte din viața romilor, cultura romă. Romii sunt gazde, nu invitați. Invit lumea să trăiască pentru o zi viața romani, să experimenteze toate aspectele vieții lor. Participi la viața lor, trăiești cu ei, mănânci și gătești cu ei, te distrezi cu ei în modul cel mai autentic cultural. Și vezi că te acceptă, că și tu îi accepți pe ei, ca pe orice om care mănâncă, bea, se bucură de viață, pentru că romii sunt parte din cultura națională”, spune Inayeh Khalid.
Desigur, este inedit ca un arab să înființeze un muzeu al romilor între ei, în acest loc, o mahala a Bucureștiului. „Mi-am făcut un țel din eliminarea prejudecăților. Nu numai vizavi de romi. Nu știam foarte multe despre ei și despre cultura lor înainte să mă apuc de treaba asta. Prejudecăți sunt și vizavi de arabi, și de evrei. Dar, în România, evrei sunt puțini, arabi sunt și mai puțini, pe când romii sunt însă mai mulți și mai vizibili. Istoria ne demonstrează că de fiecare dată când au fost curente discriminatorii a fost rău pentru toată lumea. Și pentru discriminați, și pentru discriminatori, pentru întreaga societate. Ei bine, asta vreau să arăt cu acest muzeu, că și romii sunt la fel ca noi și îi putem accepta dacă eliminăm prejudecățile”, ne spune Khalid.
„Limba romani e mai ușor de învățat decât româna”
O zi printre romi la Muzeul Culturii Romilor este o experiență interesantă, mai ales că ai ocazia să-i vezi făcând altceva decât ce știm din clișee.
Citește pe Antena3.ro
Am început în zona copiilor. Un mic atelier de predare a limbii romani. 10 copii români asistau la un mic club în care câțiva copii romi predau cu răbdare limba lor. „Nu așa se spune, încearcă cu limba între dinți!”, spune un „dascăl” de vreo opt ani. Recunosc, nu am înțeles niciun cuvânt și nici nu am reținut vreunul. Alături, un alt atelier. De pictură. „Talentați copiii”, spune un vizitator. Copiii, romi și români, colaborau veseli. În spatele lor, pe perete, trona un tablou care a fost premiat acum doi ani la o expoziție la Geneva. Autorul, o fetiță romă de 10 ani, Shakira, care din păcate nu a putut participa nici la expoziție, nici la ridicarea premiului pentru că... nu avea acte. Asta este una dintre marile probleme ale acestei comunități: lipsa documentelor. Din acest motiv, cei mai mulți rămân izolați în mahalale ca Giulești-Sârbi. Nu merg la școală, cerșesc sau muncesc cu ziua pe la vecinii mai înstăriți, mai vând obiecte meșteșugite de ei. Mulți dintre ei nu au ieșit niciodată din cartier. Oficial, ei nu există. Însă am văzut lucruri frumoase ieșite din mâinile lor. În special în zona broderiilor. Vizitatorii se uitau cu admirație la felul cum patru tinere țigănci din seminția rudarilor lucrau cu multă migală la un trandafir galben pe un postav roșu-aprins.
Bărbații rudari meșteșugeau unelte din lemn, linguri, palete, tocătoare de lemn, bastoane, ornamente, farfurii.
„Puneți și voi mâna pe unelte. Nu este deloc greu”
Afară, ateliere meșteșugărești de gastronomie și lăutărie. Am avut parte de surprize. De exemplu, în zona lăutărească, vizitatorii se așteptau să audă... manele. Dar nu s-au cântat deloc manele, ci muzică lăutărească veche. „Domnule, țiganii nu prea ascultă manele, să știți asta de la mine, lăutar vechi. Ei le cântă pentru că românii ascultă manele. Dacă românii n-ar mai asculta manele, romii nu le-ar mai cânta. E o marfă ca oricare alta și, dacă se vinde, se produce. Noi, țiganii lăutari, însă, cântăm numai muzică lăutărească. Autentică, cântece vechi și de 100 de ani, așa cum ni le-au cântat și nouă alții, fie alți lăutari, fie părinți”, spune Geani, muzicant.
În curtea interioară se gătește la ceaune confecționate tot de ei. Alături este atelierul de meșteșug în cupru. Ciocănelele îndreaptă de zor foi de tablă pentru prelucrările ulterioare. Musafirii așteaptă curioși să vadă ce formă urmează să ia tăblițele. „Poate un ibric, poate o cratiță...”.
„Hai, boierule! Încearcă și matale să faci ce fac eu. Ține tabla uite așa, pe colțul nicovalei, și lovește ușor, foarte ușor, că se găurește”, explică un meșter căldărar. Invitatul, însă, cam neîndemânatic, a stricat o foaie de cupru. „Ei, nu-i nimic, lasă, o s-o folosesc la altceva”, îl iartă căldărarul.
Gaborii, cei mai mândri
Se vedea că vizitatorii nu cunoșteau mare lucru despre romi. Nici despre seminții, nici diferențele dintre acestea, nici despre tradițiile fiecăreia. Într-un colț, un grup de români asculta ce spunea, țanțoș, un gabor. „Voi știți că țiganii gabori sunt cei mai buni făcători de acoperișuri? Spitalul Colțea, de exemplu, are acoperișul restaurat de gabori, pentru că nu există niciunde oameni mai pricepuți ca gaborii la acoperișuri! Și încă ceva, să știți că gaborii au cea mai mică rată a infracționalității dintre toate semințiile. Noi nu prea avem nici pușcăriași, nici hoți. Criminali nu avem deloc”, spune, mândru, gaborul.
Argintarii, cele mai spectaculoase obiecte
Nu am crezut că un inel de argint se poate confecționa în câteva minute, exact pe dimensiunea degetului și muncit totuși cu multă migală. „Eheeei, domniță, dacă am mai fi avut și aur, să fi văzut dumneavoastră ce bijuterii v-aș fi făcut...”.
De ce un muzeu al romilor în mahalaua Giulești-Sârbi? Ne spune chiar cel care a înființat muzeul, Inayeh Khalid: „Păi unde să-l faci dacă nu în mijlocul lor? Acest muzeu nu vrea să expună foarte multe obiecte. Avem și multe obiecte de patrimoniu, dar mai important mi se pare că aici ești în lumea lor, la ei acasă. Nu ar fi avut niciun farmec dacă-l făceam în centrul Bucureștiului. Am mai avut ateliere cu obiceiuri și la Muzeul Țăranului Român, și în Centru. Dar acolo nu este nimic autentic pentru romi. Romii sunt aici la ei acasă, în mahalaua asta. Uitați la acel meșter argintar. Aici este «el adevărat». În Centru ar fi fost, poate, teatral. Aici este în largul lui”.
„Există un studiu la Institutul Național de Statistică, în care este scris că dacă societatea ar educa, forma, angaja și integra câteva sute de mii de romi neangajați, PIB-ul României ar crește spectaculos. Pentru că în România există o criză a forței de muncă. Din păcate, nu este folosită iscusința romilor, măiestria lor din anumite domenii. Cel puțin 500.000 de romi pot fi integrați foarte ușor dacă s-ar dori. Sunt sute de mii de romi săraci care ar vrea să muncească în meseria lor. Dar mulți nu au acte. Și aici, din nou, statul nu face nimic.”
Inayeh Khalid, fondatorul
Muzeului Romilor din București
„Muzeul își propune să schimbe, ușor-ușor, prejudecata că romii sunt toți răi. În atelierele interactive am arătat tradiții și meșteșuguri despre care românii nu știau aproape nimic. Cei care au văzut adevărul și-au schimbat percepția.”
Inayeh Khalid, fondatorul Muzeului Romilor din București
