Campion național la lupte, un adolescent din Pitești a devenit un exemplu de ambiție pentru colegii din centrului de plasament în care a ajuns după ce i-a murit mama. Rămas, la doar 8 ani, lângă un tată care nu și-a permis financiar să aibă grijă de el, Ionuț a găsit în sport modalitatea de a-și depăși condiția. Acum, va reprezenta România la mai multe turnee internaționale, iar cei care îl pregătesc speră ca el să ajungă la Campionatele Europene. Un preot se ocupă ca Ionuț să aibă haine, mâncare și bani de deplasări, iar antrenorul lui, omul care l-a încurajat să facă performanță, l-a mutat într-un centru pentru sportivi, după ce l-a găzduit chiar la el acasă timp de 3 luni. Pe urme îi calcă deja un alt tânăr ai cărui părinți sunt prea săraci ca să îl crească, Robert, medaliat cu argint la mai multe competiții.
Ionuț Sandu are 16 ani și provine dintr-o familie cu 5 frați. După moartea mamei, toți au fost instituționalizați și mutați dintr-un centru de plasament în altul, așa că băiatul nu a avut o copilărie prea ușoară. Ajuns în Pitești, la un centru de tip familial, a putut să își dezvolte pasiunea pentru sport. Decebal Floroaica, preotul care îl ajuta, l-a înscris la lupte, moment în care copilul a făcut cunoștiință cu antrenorul lui, Ovidiu Croitor.
„A avut o evoluție fantastică și se vede clar că el vrea să își depășească condiția, luptă foarte mult. L-am simțit diferit, un copil care chiar luptă cu viața lui și care sunt convins că va ajunge foarte departe”, spune preotul Decebal Floroaica.
Vrea să își ajute tatăl și frații
În cei 9 ani de când practică lupte greco-romane, Ionuț a obținut zeci de medalii, atât de multe încât nu mai știe numărul lor exact. Peste 30 sunt de locul I de la diferite Memoriale la care a concurat, de la Naționale mai are 3 de argint și 7 de bronz, iar de la competiții internaționale are 2 de aur și una de bronz.
„Ionuț este foarte muncitor și își dorește performanță în acest sport în care totul se obține prin muncă. El, față de alții, e foarte motivat și a înțeles asta. Atunci când am văzut ce poate, l-am luat la mine acasă și l-am ținut 3 luni pentru că am vrut să fie un om echilibrat, liniștit și apoi am reușit să îl mutăm într-un centru pentru sportivi. Pe Ionuț îl vezi din toată sala, muncește mai mult decât alții, are două antrenamente pe zi, uneori îi mai dăm noi liber”, spune antrenorul Ovidiu Croitor. „Am fost odată cu ei în Franța, la Lyon, și ne trezeam la 6 sau la 7 ca să avem timp să vizităm. La 4, Ionuț era afară, își făcea antrenamentul și apoi aștepta să ne trezim noi, ceilalți. Și-a dat seama că doar excelând va reuși să își ajute familia”, povestește preotul Decebal Floroaica. Ionuț Sandu ne-a confirmat că cea mai mare dorință a lui e să le poată oferi fraților și tatălui o viață mai bună. „Îmi iubesc frații și vreau să pot face ceva cu acest sport, în viață. Visez să câștig o olimpiadă și să îmi clădesc o familie”, spune campionul.
Bunica, omul de suflet
Robert Duțu este mai mic cu doi ani decât Ionuț, dar și pentru el casa este un centru de plasament. Locuiește acolo cu alți doi frați, iar singurul om care este pentru ei o familie, e bunica. Bătrână și bolnavă, femeia nu a putut avea grijă de ei, dar îi vede în vacanțe. De fiecare dată, cei de la Centru îi duc pe copii încărcați cu alimente ca să se asigure că le va fi bine cât țin vacanțele. Robert este elev al unei școli generale din Pitești, iar la ultima competiție a urcat pe treapta a doua a podiumului la competiția națională la care Ionuț a fost campion. Îi calcă astfel pe urme și a spus că visul lui este să aibă o familie care să îl poată întreține.
Pentru acești copii și pentru alții ca ei, aflaţi în orfelinate, statul român dă o indemnizație de 28 de lei pe lună. Sunt, cum le spun angajații sistemului social, banii de buzunar. Primesc şi alocaţie (84 de lei, ca toţi ceilalţi minori), dar nu o ridică. Banii sunt depuşi de autorităţi într-un cont, iar ei îi primesc abia la 18 ani, când părăsesc sistemul de protecţie.
Un proiect legislativ aflat acum pe masa parlamentarilor vizează majorarea bonurilor de masă până la 20 de lei, în contextul în care „valoarea medie a unei mese de prânz este de 21,40 lei”. Însă, pentru hrana acestor copii campioni, statul român dă doar 16,8 lei pe zi. O sumă mai mult decât insuficientă, spun cei care îi îngrijesc, pentru că cei care fac sport trebuie să se hrănească bine!