Recuperatorii de genii

Are 3 ani şi ştie, deja, să scrie. Mai ştie istorie şi ceva matematică. Până acum a uimit o grămadă de lume cu mintea lui „de om mare”. Îi place să citească. Când şi ce apucă, de regulă pe lumina zilei şi dacă găseşte aruncată vreo carte. Dorinţa lui a rămas aceeaşi, „de o viaţă”: vrea apă.

Răducu a fost descoperit de mentorii de la Amias Small School. Băieţi ce şi-au pus în minte să găsească geniile – şi nu numai – din zona gri a societăţii. „Copilul stă în marginea Bucureştiului, într-o cocioabă. Nu are mai de nimic: nici curent electric, nici gaze, nici apă curentă. După ce l-am descoperit, într-o zi l-am întrebat ce îşi doreşte. Eram la masa de prânz. Sorbind din ciorbă, Răducu m-a privit, a gândit mai mult şi a spus că îşi doreşte să aibă apă acasă”, povesteşte Lajos Cristof, preşedintele Amias School. Împreună cu Ionuţ – „vicele” organizaţiei - Lajos a reuşit să-l salveze pe micuţ: acum, Răducu are unde merge să înveţe, este între prieteni la Amias. În fiecare zi mănâncă omeneşte, iar o dată pe lună, din buzunarul lor, mentorii de la Amias îi iau cărţi şi jucării.

Cei de la Amias povestesc că încearcă să fie pionierii unui nou stil educaţional în România: mentoratul. Se zbat, de aproape doi ani, să realizeze ceea ce în Vest funcţionează de mult. „Mentorul nu trebuie să fie neapărat cadru didactic. Poate să fie şi inginer, actor, judecător ori chiar politician. În primul rând, trebuie să aibă suflet. Iar când se pliază pe un copil care are nevoie de acest mentor, să aibă empatie, răbdare şi deschidere”, spune Lajos.

Greu de înghițit: elevi care își depășesc cu mult profesorii

Amias School este proiectul-pilot pentru ideea mentoratului în România. Aici vin, pe lângă Răducu, şi alţi copii „respinşi de sistem”. „Sunt şi din familii sărace, dar şi din zona celor înstăriţi”, spune preşedintele Amias. Cei din urmă sunt ajutaţi de mentori după ce au avut grave probleme în şcolile „clasice”: unii au fost excluşi  fiind hiperactivi, alţii au fost marginalizaţi, fiind cu „abilităţi înalte”. „E greu ca unii oameni să înţeleagă că există copii care îşi depăşesc, cu mult, profesorii în ceea ce priveşte abilităţile şi inteligenţa. Aceşti copii devin incomozi pentru dascăli. Şi, dacă nu sunt, cumva, împinşi să renunţe la şcoală, rămân acolo veştejindu-se”, povestesc cei de la Amias. Un astfel de caz s-a petrecut, de curând, într-o şcoală din Capitală, acolo unde tatăl unui copil - aşa cum spun mentorii - a fost pus să-şi chinuie copilul, aşa „să mai scape de energie”. Chiar învăţătoarea a gândit soluţia: înainte de a fi adus la şcoală, micuţul ar fi trebuit „să fie alergat cinci-şase ture în jurul blocului, pentru a fi mai obosit la cursuri”. Băiatul a fost recuperat de Amias şi este, acum, unul dintre cei mai buni din grupa sa.

Citește pe Antena3.ro

Care e cauza morții lui Silviu Prigoană. Acestuia i s-a făcut rău în timp ce mânca

„Îi inspirăm cum să învețe”

În atenţia celor de la Amias mai sunt două fete. Inteligente peste media vârstei lor, ele au fost abandonate, iar mama adoptivă le-a povestit mentorilor cum le-a scos din orfelinat: una arsă toată cu ţigara, celalaltă, cu răni la urechi. Asta, fiindcă trasul de urechi era o pedeapsă obişnuită în orfelinat.

„Acum sunt la cursuri, sunt fericite şi au mentorii lor. Excelează şi au rezultate deosebite. Noi nu îi învăţăm pe copii cum să înveţe, aceasta este regula în mentorat. Îi inspirăm cum să înveţe”, spune Lajos. Iar până acum, mentorii Amias au reuşit să inspire rezultate mari: din „rătăciţi” sau „pierduţi” au ajuns câştigători de premii la olimpiade internaţionale sau câştigători de buse la universităţi redutabile.

Mentorii vor – cu noul curent pe care îl propun – să şlefuiască generaţii. „Încercăm să prevenim răul cauzat de abandonul şcolar, de delincvenţa juvenilă sau problemele sistemului. Şi încercăm să modelăm genii”, spune Lajos. Ca în cazul puştiului care a câştigat la rând olimpiade de informatică, pentru care fizica cuantică era un fel de rebus cu care se distra şi care, de curând, învăţând doar o săptămână și numai din ce a stabilit el, a intrat la Oxford.

Lajos Kristof, 35 de ani, are un masterat în psihologie şi încearcă, în prezent, să propună în România proiectul-pilot privind mentoratul. Acesta este, de altfel, visul lui de o viaţă. Motivul este chiar viaţa lui: „Eu sunt un copil abandonat. La orfelinat mi s-a interzis să trăiesc, să mă dezvolt. Luam bătaie la fiecare carte citită. Ţin minte şi acum un Crăciun din orfelinat. Citeam o poveste şi a intrat în cameră un vlăjgan. Mi-a trântit pumni de mi s-a umflat faţa. Pe motiv că citeam”, povesteşte Lajos. După bătaia încasată, a stat o zi întreagă ascuns într-un dulap și a citit la lumina lanternei. Primul mentor al lui Lajos a fost prima învăţătoare. Mai târziu, mentor i-a devenit profesorul Florian Colceag. Acum, Lajos încearcă să fie, la rândul, său mentor pentru cât mai multe genii.

Proiectul mentoratului propune o alternativă sistemului de învăţământ din România. Mentoratul presupune ca prin persoane implicare – pregătite în acest sens – cazurile copiilor care au probleme în sistemul educaţional să fie rezolvate în manieră inedită: „Întâi se identifică zonele de risc. Apoi se evaluează situaţiile punctuale şi se intervine cu mentorul potrivit”, spune Lajos Kristof, coordonatorul programului. El crede că acest proiect-pilot poate rezolva abandonul şcolar şi poate scădea numărul delincvenţilor juvenili.

„De mâine, 50 de tineri vor intra în pregătire la şcoala de mentorat din Bucureşti. La sfârşit pot găsi o cale. Cea corectă”

Lajos Kristof, coordonator Amias Small School