Guvernele din ultimii trei ani s-au lăudat că vor face tot ce se poate pentru a atrage fonduri europene în România, numai că rezultatul a fost dezastruos: circa 10% rată de absorbție în această perioadă. Între timp, s-a creat și un mecanism de distrugere, pe un principiu simplu: tăierea veniturilor experților. Pe scurt, criza forței de muncă și efectele legii salarizării se resimt și în sfera proiectelor europene, unde sunt experți mai puțini și mai prost plătiți, astfel încât s-a creat un cerc vicios.
Cele mai mari probleme cu absorbția fondurilor europene le au acum instituțiile statului. Deși ar putea face proiecte finanțate prin POCU (Programul Operațional Capital Uman), nu prea mai au pe cine să angajeze, după ce a intrat în vigoare și noua lege a salarizării unitare, care impune restricții suplimentare față de cele care deja îi nemulțumeau pe angajații de la stat. „Până acum îl înjuram pe Boc, pentru că a plafonat la 75% venitul pe care putea să-l obțină un angajat la stat, dacă lucra suplimentar și pe un proiect al instituției, dar actuala lege a salarizării impune diminuarea la 50%, iar pentru cei care lucrează mai puțin de opt ore se mai aplică o diminuare. De exemplu, dacă este nevoie de un expert contabil într-un proiect, venitul maxim al acestui expert ar fi de 4.000 de lei net, dar maximum 50% din salariul de bază. Astfel, dacă un angajat la instituția care implementează proiectul are salariul de 3.000 de lei și lucrează patru ore în cadrul proiectului, salariul lui va fi de 1.500 de lei. Astfel, lor nu le convine să lucreze în proiecte, iar pe piață sunt foarte puțini experți”, explică un specialist. Prin acest mecanism, riscul este acela de a greși sau de a bloca proiectele finanțate din fonduri europene, iar asta înseamnă că se va adânci criza absorbției fondurilor. Cu alte cuvinte, dacă nu sunt experți, nu se pot face proiecte, iar dacă nu avem proiecte, nu vom avea nici absorbție de fonduri. În plus, angajarea unor specialiști mai slab pregătiți poate compromite proiectele, astfel încât să ajungem în situația de a da banii înapoi la final și să fim sancționați, toți, la nivel de țară, pentru că proiectele pierdute sau greșite la nivel de instituție publică sunt plătite de toți românii.
Condiții draconice care îi fac să renunțe
În jungla proiectelor europenne mai sunt și alte metode de a bloca absorbția fondurilor de la UE, pentru beneficiarii din mediul privat. Condițiile impuse beneficiarilor sunt aproape imposibil de respectat, astfel încât unii nu reușesc să le îndeplinească la timp, iar alții pierd sume importante de bani și renunță. Cele mai multe probleme sunt legate de cofinanțări, pentru că beneficiarii apelează la credite bancare de obicei, sumele fiind mult mai mari decât înainte. „Sunt proiecte aprobate pe POR (Programul Operațional Regional n.n.), suntem în contractare, iar pe 15 decembrie ne-au trimis cerera de clarificări în vederea contractării, cu ce documente trebuie să trimitem, inclusiv dovada cofinanțării, cu termen 14 ianuarie. Creditele nu se aprobă în sucursale, care lucrează în perioada sărbătorilor, ci se aprobă în centrala băncii, unde oamenii și-au luat liber între Crăciun și Revelion, dar pe ei nu i-a interesat că practic ne-au lăsat doar două săptămâni pentru a obține creditul bancar, în loc de 30 de zile reale”, explică un beneficiar. Cei mai mulți se împrumută în euro, transformă suma în lei, apoi trebuie să o returneze din nou în euro, în condițiile în care leul scade de la o zi la alta, în raport cu euro. Banii pierduți nu se pot recupera, iar cei care nu vor să-i piardă renunță la proiecte. Și în privat există o problemă legată de specialiști: se așteaptă o Hotărâre de Guvern care să reglementeze angajarea experților în proiecte. Această HG ar fi trebuit să se dea din luna decembrie, dar încă nu se știe cât va mai trece până când se va finaliza.
După trei ani de dezastru în absorbția banilor europeni, speciliștii care ar trebui să lucreze în acest domeniu fie refuză implicarea în proiecte pentru că nu mai vor să riște să rămână fără locurile de muncă actuale, fie lucrează la stat și nu le convine să fie plătiți mult mai prost decât cei angajați din exterior.
Chiar dacă oamenii iau bani din altă parte până când se termină procedurile bancare și li se aprobă creditele, pentru o sumă foarte mare, de exemplu de 200.000 de euro, pierd foarte mult. Toți cei care împrumută bani pentru a nu li se bloca proiectele au pierderi foarte mari și la schimbul valutar. Este bătaie de joc.
Programul celor 10.000 de falimente anuale
Același sistem de blocare a proiectelor a condus și la distrugerea din start a multora dintre cele 10.000 de firme deschise prin prograul mult lăudat Start-Up Nation. Banii nu au venit la timp, iar unii au scos deja firmele la vânzare, pe OLX. „Avantajați au fost cei care au avut banii, au îndeplinit cerințele și acum așteaptă rambursarea, dar cei care au făcut credite bancare au întâmpinat multe probleme. Mai mult, au fost și persoane refuzate de toate cele trei bănci care acordă finațări în acest program, pentru că nu s-a ținut cont de fondul de garantare al statului, ci de situația personală a celor care deschid afacerea, unii fiind deja în biroul de credite”, explică un consultant.