Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
România se află între primele trei țări din Europa în privința accidentelor vasculare cerebrale, însă rămâne deficitară pe toate palierele care ar putea salva viața acestor oameni. Neurologii atrag atenția că există o mare nevoie de unităţi de neurorecuperare bine organizate, deoarece lipsa acestora îi trimite acasă pe pacienții cu AVC, iar mulți mor sau rămân cu dizabilități pe viață. O reorganizare a sitemului medical actual ar putea salva mai mult de jumătate dintre acești pacienți, iar prin aplicarea medicinii preventive, la nivel global, s-ar putea evita opt din 10 accidente vasculare cerebrale.
Neurorecuperarea este o intervenție extrem de importantă, cu eficacitate foarte mare, dar care “nu este reglementată așa cum trebuie” în România, consideră prof. dr. Dafin Mureşanu, preşedintele Societăţii pentru Studiul Neuroprotecţiei şi Neuroplasticităţii (SSNN). În ciuda faptului că există deja câteva institute specializate în neurorecuperare, decalajul dintre numărul pacienților care au nevoie de aceste proceduri și capacitatea acestor institute rămâne foarte mare. “Există două decalaje importante: unul între cerere și ofertă și unul la nivel de concept. De exemplu, să luăm cea mai frecventă și mai devastatoare patologie, care este accidentul vascular cerebral. În România, în fiecare an avem câte 60.000-70.000 de cazuri de AVC. Doar dacă te organizezi mai bine din punctul de vedere al sistemului de sănătate și creezi unitățile de accidente vasculare cerebrale, corect făcute și organizate, cu compartimentul propriu-zis și cu un compartiment de neuroreabilitare imediată, atunci efectul intervenției în sine – numai faptul că omul este tratat de cine trebuie și unde trebuie – are ca și efect terapeutic aproape același nivel ca și tromboliza”, explică prof. dr Dafin Mureșanu.
Potrivit medicului, foarte mulți pacienți, la două săptămâni după un accident ischemic tranzitoriu, fac un accident ischemic propriu-zis. “Dacă în acest interval de timp, sistemul de sănătate este bine organizat și tratează accidentul ischemic tranzitor serios, până la capăt, și nu-l trimite acasă după o urgență (...) poți să salvezi 50-60% dintre pacienții aceia, fără să cheltui nimic. Nu-i nevoie de niciun cost, ci numai de reorganizare și de gândire în sistemul acesta”, menționează medicul.
Psihologul, esențial în neurorecuperare
Recuperarea unui pacient care și-a rupt un picior sau o gleznă este cu totul diferită față de neurorecuperare, procedura de care au nevoie cei cu AVC. Potrivit președintelui SSNN, neuroreabilitarea este una dintre cele mai interdisciplinare specialități, fiind necesară o întreagă echipă formată din: neurolog, psiholog, nutriționist, logoped și fiziolog.
Pe lângă neurolog, psihologul, spre exemplu, are un rol foarte important, nu numai în tratarea pacienților cu AVC, ci și în diagnostic. “Noi, în recuperare, ne-am obișnuit să avem o abordare mai mult de tip mecanic: dacă omul se poate mișca, înseamnă că e recuperat. Asta era și în secolul 15-16. În vremurile noastre, chiar mai importantă este comunicarea. Și, atunci, în partea aceasta cognitivă, de ce este important psihologul? Ca să legi recuperarea motorie, recuperarea cognitivă și recuperarea emoțională, pentru că acestea toate se leagă între ele. Și atunci ai o abordare holistică a recuperării”, explică președintele SSNN.
Recuperarea trebuie demarată imediat
Pentru ca pacientul să poată fi recuperat cât mai eficient, pe toate planurile, neurorecuperarea trebuie demarată imediat ce acesta este stabilizat, iar acest moment diferă de la un om la altul în funcție de accidentul vascular pe care l-a suferit - unde este localizat, cât de mare este, ce impact are sau cât de grav l-a afectat.
Mai mult, medicii subliniază importanța continuității tratamentului. După tratamentul episodului acut, care se întâmplă într-o secție de neurologie, ideal ar fi ca pacientul să fie preluat de un serviciu de recuperare. Însă, de multe ori, după un AVC major este necesară o perioadă de recuperare lungă, uneori și de doi ani, sau poate chiar toată viața. Din păcate, sunt puține servicii de recuperare și nici nu putem vorbi întotdeauna de o neurorecuperare specializată.
“Nu numai că fac foarte mulți pacienți accident vascular cerebral, dar din cei care fac nici nu au toți șansa să parcurgă această etapă foarte importantă de neuroreabilitare. Dacă orașele mari, universitare, au mai multe centre, în orașele mici sau în zona rurală, ori în județele în care există doar un spital județean care n-are specialiști, acolo mai nimeni nu ajunge să facă recuperare cum trebuie”, spune prof. dr. Bogdan Popescu, președintele Societății de Neurologie din România (SNR).
Cum poate fi evitat al doilea AVC
Specialiștii atrag atenția că unul din trei pacienți cu AVC riscă să sufere un al doilea accident vascular. Tocmai de aceea prevenția secundară – adică ceea ce face un om după un AVC pentru a-l evita pe următorul - este deosebit de importantă și implică trei tipuri de măsuri: generale, medicale și chirurgicale. Cele din prima categorie țin de corectarea stilului de viață și sunt la îndemâna fiecărui pacient. “Măsurile generale sunt legate de corectarea comportamentului, a elementelor greșite care te-au dus acolo: poate că fumezi într-una, sudezi țigară de la țigară, ești sedentar, ai 150 de kg, mănânci într-una ce nu trebuie”, exemplifică prof. Mureșanu. În privința măsurilor medicale (administrarea unor medicamente care să prevină, de exemplu, formarea cheagurilor de sânge) și a intervențiilor chirurgicale, acestea sunt decise de medicul specialist.
80% din cazuri, evitabile prin politici globale de sănătate
Neurologii sunt de părere că o medicină preventivă, aplicată la nivel global, ar reuși să evite opt din 10 accidente vasculare.
“Nu demult am asistat la o conferință foarte interesantă a profesorului Natan Bornstein, de la Tel Aviv, din Israel, care cu cifre a demonstrat că, practic, 80% din accidentele vasculare cerebrale ar fi evitabile prin politici globale de sănătate, adică identificarea și tratarea factorilor de risc. Și, culmea, calculele făcute asupra costurilor arată că nu ar costa mai mult decât acum!”, atrage atenția și prof. dr. Bogdan Popescu, președintele SNR, precizând că un pacient cu AVC, care până în momentul producerii accidentului vascular era un om activ și contribuia la sistemul asigurărilor de sănătate, devine un consumator al aceluiași sistem, iar costurile sunt foarte mari. “Este o dublă pierdere: nici nu mai produce, dar nu numai că nu produce, dar și consumă foarte mult: trebuie să-i plătești drepturile sociale, o pensie medicală și, eventual, un ajutor – aparținător sau altcineva”, explică medicul.
România este plasată, potrivit ultimelor statistici, în primele trei țări europene în ceea ce privește incidența crescută a bolilor cerebrovasculare, precum și mortalitatea de cauză cerebrovasculară. Cu toate acestea, noi nu avem încă un registru al acestor boli, care să includă toate cazurile de AVC. În prezent, există un registru doar pentru pacienții care se califică pentru fibrinoliză, aceștia reprezentând mai puțin de 10% din totalul pacienților din România cu boală cerebrovasculară.
73,8% dintre pacienții români internați cu AVC în 10 spitale au fost trimiși acasă, principala cauză fiind lipsa acută a centrelor de neurorecuperare. Doar 5,4% au beneficiat de centre speciale de recuperare neurologică, 3,2% au fost plasați în aziluri de îngrijiri medicale, 3,6 % au fost redirecţionați către alte spitale, iar 14% au decedat. Datele au rezultat în urma unui studiu realizat în România pe 1.052 pacienți, în luna martie, de către European Stroke Organisation.
Peste 15 milioane de cazuri noi de AVC au fost înregistrate în lume, conform ultimelor date ale Organizației Mondiale a Sănătății – circa 5 milioane dintre ei mor imediat, iar alte 5 milioane rămân cu diverse grade de dizabilitate permanentă.
Printre cele mai frecvente semne de alarmă în cazul unui AVC se numără: tulburările motorii, tulburările de vorbire, asimetrii ale feței, tulburări vizuale, amețeli, vertij.
“În momentul de față nu există un program serios de detecție/prevenție a factorilor vasculari în România. Și asta afectează nu numai incidența AVC, ci și incidența infarctului de miocard”
Prof. dr. Bogdan O. Popescu, președintele SNR
