Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Ioana Alexeev are 34 de ani și de trei ani este asistentă medicală la Universitessjukhuset Lund, unul dintre cele mai mari spitale din Suedia. Anul trecut, secția sa a devenit una covid și îngrijește bolnavii ajunși în stare gravă. Dependenți de oxigen, mulți pacienți spun, când își revin, că nu au crezut că se vor îmbolnăvi chiar ei. Practic, cred în existența virusului, dar nu și că îl pot lua.
Cel mai șocant lucru la această boală este că mulți au o stare care se degradează rapid, spune Ioana.
"Au fost, de-a lungul timpului, pacienți de toate vârstele, nu doar bătrâni bolnavi, așa cum se crede. Aveam un pacient, un bărbat de 30 de ani, era bine când am ieșit din tură, a doua zi când am mers la spital era la Anestezie Terapie Intensivă pentru că nu a mai putut respira, din senin. Un alt tânăr, de 34 de ani, este de două luni la ATI din cauza febrei. Ca să îi ținem o temperatură normală a corpului este băgat în gheață. Vezi că sunt stabili și se schimbă starea foarte repede. Unui pacient, în 10 minute, i-a scăzut saturația la 40. Saturația de oxigen normală este de 100%. La 40%, omul este inconștient. O altă pacientă și-a smuls acel tub prin care îi venea oxigenul, a zis că nu l-a mai suportat. Din păcate, nu a mai putut respira fără el", povestește Ioana Alexeev.
Cadrele medicale, transformate în pacienți
În spitalul suedez, pacienții stau în rezerve monitorizate cu ajutorul camerelor de supraveghere. În ciuda dotărilor, spitalul e copleșit de numărul mare de pacienți, iar secțiile își împrumută paturi. Când au ce să împrumute.
Și personalul s-a îmbolnăvit. Au fost închise zone din spital după ce aproape tot personalul a luat virusul. Ioana a luat virusul din spital și s-a îmbolnăvit toată familia de la ea.. Apelul ei către românii tineri este să nu se culce pe-o ureche. Deși ea și soțul nu aveau nicio afecțiune înainte de COVID-19, ambii au făcut forme grave ale bolii.
Citește pe Antena3.ro
"Eu sunt un caz bun pentru că mă așteptam să îl iau mai devreme. Din 80 de colegi, 10 am făcut boala. Pe alte secții, din 45 au luat virusul 40 de oameni. Am avut trei zile în care nu știu ce am făcut. Nu doar din cauza durerilor sau amețelilor, ci sunt foarte afectată psihic. Era soțul meu acasă. Acum el este la spital pentru că nu îi scade febra. De 10 zile temperatura lui este de 40 de grade, de două zile nu am mai vorbit cu el. Știu doar de la asistentă despre el, chiar dacă lucrez acolo. Dar cumva sunt liniștită că e acolo. Este monitorizat permanent. Eu acasă ce i-aș fi putut face? Fetița a luat și ea virusul, dar se simte bine. De ajutat m-a ajutat o vecină. Mi-a adus mâncare, mi-a scos afară cățelul și tot ce am avut nevoie. Apoi ea a plecat. Există un sistem de voluntariat. De exemplu, am scris pe un grup că îi rog să mă ajute cu cățelul. Au venit patru fete și l-au dus afară", povestește Ioana.
Cum e la ei
Am rugat-o pe asistenta medicală să ne facă o comparație și între sistemul medical din Suedia și cel românesc. În țară, Ioana a făcut jurnalism și așa a văzut mai multe spitale. Acolo, lucrează deja în interior și spune că prima mare diferență este aceea că nu există șpagă. Aparținătorii le scriu uneori scrisori de mulțumire și dacă aduc ceva, se pune totul pe o masă din secție, pentru toată lumea.
„Aici nu vin oamenii de acasă cu nimic. Nu le trebuie haine, pastă de dinți sau gel de duș. Soțul meu a plecat la spital doar cu telefonul. Oamenii nu primesc pachete cu mâncare. De exemplu, la micul dejun au opțiuni de sendvișuri, legume. O zi de spitalizare costă 40 de lei, în bani românești. Și încă ceva, nu există aici situația în care rudele să cumpere medicamente pentru internați. Ca să fiu mai clară, nu faci datorii la bancă sau la prieteni ca să stai în spital. Cei infectați cu coronavirus au regim alimentar special, unul cu mai multe calorii. Li se servește în farfurii de unică folosință. Nimic nu iese din saloane. La începutul pandemiei s-au montat filtre de curățare a aerului, au fost schimbate ușile ca să se închidă ermetic. Aici, personalul nu spune «nu». Medicul șef de secție lucrează cot la cot cu noi dacă este nevoie, nu contează că este medic și că este șef, ne întreabă mereu cum suntem și, dacă vede că e ceva de făcut, se schimbă și ne ajută" spune asistenta Ioana și speră că oamenii din țară vor înțelege ceva și vor înceta să mai meargă în locuri aglomerate. În Suedia, măsurile sunt mult mai relaxate față de România, dar Ioana spune că nu e neapărat un lucru bun.
Să se protejeze oamenii! Am prieteni care văd cum le mor alți prieteni și nu cred în virus,
Ioana Alexeev, asistentă medicală în Suedia
"Pe unii pacienți îi intubăm direct pe secție, nu mai ajungem cu ei la ATI. Mor oameni. Pe mulți îi ținem de mână. Aici nimeni nu moare singur, ci cu asistentul lângă el. Am avut odată 7 decese în 28 de ore" povestește o româncă, asistentă medicală în Suedia.
