Ei vor o şcoală ca afară

A absolvit cu rezultate deosebite o unitate de învăţamânt de elită din România – Liceul “Costache Negruzzi” din Iaşi, iar acum este la o universitate de prestigiu din Marea Britanie. De pe această poziţie îşi îngăduie să arate cum e văzută România de un student român la o astfel de universitate de top a Europei! Anca Haraga a studiat ştiinţele managementului la London School of Economics. La importanta unitate de învăţământ raportul profesori – studenţi este de unul la cincisprezece, incomparabil faţă de condiţiile din România. Însă Anca s-a simţit şi se simte bine acolo şi pentru că are de ales între obiecte complementare plăcute şi inedite în acelaşi timp. De exemplu într-unul din ani a făcut echitaţie şi a fost încântată de acest lucru. A primit bursă integrală, însă şi aşa s-a descurcat greu pentru că e scump să trăieşti la Londra. “Taxa anuală este de 8.500 de lire sterline, iar ca să trăieşti decent în capitala Marii Britanii îţi trebuie cel puţin 1.000 de lire pe lună”, spunea ea. În ce priveşte aşteptările pe care le are de la ţara sa, dacă s-ar întoarce în ţară şi ce ar dori să facă, ea ne-a spus: “Cred că România e un loc la fel de bun ca oricare altul din lumea aceasta în care să te dezvolţi, să creşti… Dar are şi părţi bune şi părţi rele, şi cu siguranţă vei avea numeroase suişuri şi coborâşuri în dezvoltarea personală şi profesională, dar asta nu înseamnă că traiul în altă ţară le elimină complet sau că soluţia e să pleci definitiv din România şi să deplângi constant starea lucrurilor de acolo… Ar fi ipocrit să mă aştept să mi se ofere lucruri pe tavă doar pentru că le-am învăţat la o universitate foarte bună. În ce condiţii m-aş întoarce? E cam devreme să pot spune asta. După un program de master şi unul de doctorat, tot în străinătate, voi vedea. Iar abia apoi, în funcţie de mai multe criterii personale şi profesionale, voi decide”. Recunoaşte că “pe de o parte salariile, anumite condiţii şi oportunităţile sunt mai mari peste hotare decât acasă, dar nu pot fi desconsiderate cheltuielile, nivelul de competiţie pentru angajare, regulile cu privire la obţinerea permiselor de muncă, nivelul de stres”. Dacă s-ar întoarce acasă spune că i-ar plăcea ca din punct de vedere profesional să aplice cercetarea operaţională pe care o învaţă acum în practică, probabil în proiecte care au de-a face cu transportul (aerian, terestru, maritim). În ce priveşte imaginea patriei sale în Londra, unde îşi desfăşoară activitatea, spune că ea este una relativ bună. “E considerată o ţară încă în tranziţie, dar nu e în niciun caz considerată un codaş sau fruntaş. Se recunoaşte că are uscăturile sale, oamenii săi grozavi, probleme şi părţi bune. Şi asta cumva te ajută să vezi lucrurile uşor altfel.” Referindu-se la exodul masiv al studenţilor români: “Sunt oameni pasionaţi de un subiect, care pleacă pentru că în străinătate au şanse mai mari să îl exploreze… Nu cred că e sub nicio formă utopic să te reîntorci în România după ce ai studiat un anumit număr de ani în străinătate, dar cred că într-o foarte mare măsură reîntoarcerea e condiţionată de motivul plecării şi de locul (intelectual, profesional şi personal) în care ajungi după terminarea studiilor. Da, pe de o parte salariile, anumite condiţii şi oportunitătile sunt mai mari decât acasă.”
În ce priveşte elevii din ţară Anca îi sfătuieşte să descopere în ce idei cred, cine sunt şi care e scopul pe care ei vor să îl dea vieţii lor.