Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Programele Institutului Român de Cultură şi Cercetare Umanistică de la Veneţia (IRCCU) şi anterior cele ale Institutului Istorico–Artistic din Veneţia (creat în 1930), au avut dintotdeauna o importantă componentă ştiinţifică. Fondatorul Institutului, marele istoric român Nicolae Iorga, a imaginat şi a contribuit personal la naşterea acestui lăcaş de cultură tocmai pentru a putea facilita accesul cercetătorilor români (istorici, istorici de artă, arhitecţi, artişti plastici etc.) în arhivele, bibliotecile, pinacotecile şi colecţiile veneţiene, precum şi contactul direct cu patrimoniul ştiinţific, cultural, arhitectonic şi artistic al Veneţiei, în vederea recuperării acelei părţi din istoria noastră conservate în aceste instituţii.
În mod deosebit studierea şi exploatarea imensului patrimoniu documentar inedit, deosebit de relevant pentru istoria şi cultura românească şi sud-est europeană – existent în instituţiile de specialitate din Veneţia, precum: Biblioteca Naţională Marciana, fondul de manuscrise de la Muzeul Correr şi, în mod special, Arhiva Republicii Veneţiene (Archivio di Stato di Venezia – Archivio dei Frari) – a stat şi stă constant în centrul activităţii de cercetare şi formare academică a IRCCU. Constituită în anul 1815, Arhiva de Stat din Veneţia deţine un patrimoniu de peste 800 de fonduri documentare – conţinând la rândul lor sute de alte arhive, cum sunt cele ale corporaţiilor meşteşugăreşti sau cele notariale –, care ocupă aproximativ 70 de kilometri liniari de rafturi. Printre acestea, de interes pentru spaţiul românesc sunt fondurile principalelor magistraturi politice veneţiene “Inquisitori di Stato”, “Consiglio dei Dieci” sau “Senato–Secreta”, fondurile “Bailo a Costantinopoli” sau “Archivio proprio Costantinopoli”, ca şi documentele conservate în fondul “Cinque Savi alla Mercanzia”. Importante prin prisma informaţiilor inedite furnizate, fondurile documentare amintite, investigate de cercetătorii români în ultimii ani, constituie doar o mică parte din patrimoniul deţinut de instituţia arhivistică veneţiană, care se impune a fi cercetat şi valorificat pe viitor.
Instituţia fondată de Nicolae Iorga, cunoscută publicului italian şi sub denumirea de Casa Română din Veneţia, s-a adăugat celor similare din Roma (Accademia di Romania) şi Paris (École roumaine en France de Fontenay-aux-Roses) şi a avut de la bun început o bine conturată misiune scolastică. A găzduit şi a organizat activitatea de cercetare şi de formare academică a numeroşi bursieri postuniversitari şi postdoctorali români.
Una dintre perioadele celea mai fecunde ale Casei Române din Veneţia a fost, fără îndoială, aceea cuprinsă între 1930 şi 1940, epoca ultimilor ani de viaţă ai fondatorului său, Nicolae Iorga. în cei aproape 10 ani de activitate neîntreruptă, un număr important de bursieri şi cercetători au putut să se specializeze şi să studieze în cetatea lagunară. Activitatea de formare academică a Institutului Român de la Veneţia fost curmată de tragica dispariţie a fondatorului său, asasinat în 1940, de război şi, în cele din urmă, de instalarea regimului comunist în România. Momentul cel mai dramatic al istorie sale a fost probabil acela consumat la cumpăna dintre anii ‘40 şi anii ‘50, atunci când, alături de Academia Română în Roma, Institutul Român de la Veneţia şi-a închis porţile pentru o lungă perioadă de timp (1948).
Instituţiile naţionale ce au contribuit la revitalizarea Casei Române de la Veneţia, renăscută sub denumirea de IRCCU, în 1992, au pornit de la aceeaşi premisă ca şi Nicolae Iorga, menţinând şi accentuând dimensiunea academică a institutului, o realitate ce conferă IRCCU, cel puţin în parte, un profil similar cu acela al unor Institute şi Centre de Cercetare străine de prestigiu prezente la Veneţia, precum Institutul Elen de Studii Bizantine şi Post–bizantine sau Centrul German de Studii Veneţiene. Actualul director al IRCCU Veneţia, Rudolf Dinu, doctor în istorie, a făcut parte din prima serie de bursieri “Nicolae Iorga” de la Veneţia, de după 1992.
În anul 1999, graţie iniţiativei regretatului Profesor Marian Papahagi, a eforturilor susţinute ale Academiei Române, căreia i s-au asociat Ministerul Afacerilor Externe, Ministerul Educaţie şi Banca Naţională a României, au renăscut bursele bienale de formare post-universitară şi post-doctorală la Roma şi la Veneţia, altfel spus, acea realitate instituţional-academică ce dă sensul principal de existenţă oricărei şcoli sau Institut de cercetare.
Intitulate după numele marilor fondatori ai institutelor române din Italia, Vasile Pârvan şi Nicolae Iorga, bursele de formare postuniversitară organizate de guvernul român la Veneţia şi la Roma sunt astăzi o realitate instituţională şi academică cu statut bine definit, intrinsec legată de existenţa şi funcţionarea celor două şcoli române din Italia.
Activitatea bursierilor “Nicolae Iorga” este reglementată de prevederile HG nr. 101 din 7 februarie 2002 şi HG nr. 536/2011 privind instituirea burselor de cercetare şi formare postuniversitară şi postdoctorală “Vasile Pârvan” la Roma şi “Nicolae Iorga” la Veneţia, precum şi de Regulamentul intern al IRCCU.
Cercetătorii-bursieri prezenţi la Veneţia au oportunitatea de a-şi organiza stagiile de cercetare colaborând cu numeroase instituţii academice de prestigiu locale, precum Universitatea Ca’ Foscari din Veneţia, Istituto Veneto di Scienze, Lettere ed Arti, Ateneo Veneto, Istituto Universitario di Architettura di Venezia, Accademia di Belle Arti di Venezia etc.
Specificul activităţilor desfăşurate de bursierii “Vasile Pârvan” şi “Nicolae Iorga” ai statului român, include, pe lângă activitatea de cercetare individuală, o serie de acţiuni realizate în comun: expoziţii, simpozioane, colocvii, mese rotunde (la ARR şi la IRCCU), redactarea unor lucrări de specialitate şi publicarea lor în periodicele IRCCU (“Annuario dell’Istituto Romeno di Cultura e Ricerca Umanistica di Venezia” şi “Quaderni della Casa Romena di Venezia”) şi în acelea ale Accademiei di Romania din Roma, organizarea în comun a verificării lor parţiale la sfârşitul primului an de activitate, organizarea sesiunii de rapoarte finale etc. Pe lângă activitatea de cercetare şi formare, bursieri “Nicolae Iorga” sunt angrenaţi în organizarea şi desfăşurarea activităţii curente şi a programelor IRCCU.
La 31 iulie a. c., îşi vor încheia stagiul de bursă ultimii 3 membrii ai celei de a VII-a serii de bursieri “Nicolae Iorga”, alcătuită din şase tinere cercetătoare: Florina Ciure (istoric), Dana Caciur (istoric), Alice Schreiner (istoria artei şi relaţii internaţionale), Iulia Rusu (economist), Gabriela Mihaela Stoica (artist plastic), Laura Partin (artist plastic). Ţn decursul anului 2013, au absolvit deja stagiul de pregătire post-universitară bursierele Alice Schreiner (31 martie), Florina Ciure şi Iulia Rusu (31 iulie).
În toamna acestui an, graţie suportului financiar oferit de Ministerul Educaţiei Naţionale, prin intermediul Agenţie de Burse şi Credite în Străinătate, o nouă serie de bursieri “Nicolae Iorga” (şi “Vasile Pârvan”), sperăm cât mai numeroasă, va trece porţile Palatului Correr pentru a continua tradiţia inaugurată de fondatorul Casei Române din Veneţia.
