Bem-vindo ao Kidzania!

Pentru fiul meu, Nichita, zborul spre Lisabona a fost primul din viaţa lui. Am câştigat împreună o excursie de două nopţi în Capitala Portugaliei, cu zbor şi cazare asigurate, plus bilete la Kidzania (parc pentru copii despre care voi oferi imediat detalii), organizata de TAP şi caia.ro, cu o compunere pe tema “Ce vrei să te faci când vei fi mare”. Nichi n-a dormit vreo două zile înainte şi nici în noaptea respectivă, din pricina emoţiei. N-a fost doar un prim zbor cu avionul, ci şi prima lui ieşire din ţară, tocmai în Lisabona, oraşul natal al idolului lui, Ronaldo, pe care a sperat tot timpul să-l întâlnească la vreun colţ de stradă, să-i ceara vreun autograf şi, de ce nu, să-i arate cât de bine joacă el fotbal. N-a fost să fie, dar experienţele trăite în excursie au fost îndeajuns de frumoase pentru a-l face să uite de Ronaldo. Am ajuns în Portugalia pe la 7 dimineaţa, iar pentru Nichi a fost dragoste la prima vedere. Poate vegetaţia, verdele care-ţi ia ochii. Poate oamenii, civilizaţi şi binevoitori. Poate estuarul, lângă care am avut noi hotel. Cert este că după ce vreo două ore şi-a învârtit curios ochii în toate părţile şi şi-a dat seama că se poate descurca foarte bine cu limba engleză, Nichita a decretat: aici voi sta când voi fi mare. El are zece ani şi şi-a păstrat inocenţa şi cheful debordant de joacă.

Deschizând o paranteză, am vizitat câteva oraşe europene, dar, până la Lisabona, doar de unul mă îndrăgostisem: Barcelona are pentru mine un farmec aparte, dat şi de geniul lui Gaudi, de exotismul grupurilor de turişti din întreaga lume, dar şi de atmosfera de vacanţă pe care o întâlneşti în tot timpul anului. Lisabona e verde, frumoasă, cu străzi largi, cele mai multe dintre clădirile foarte vechi sunt consolidate, iar oamenii fac diferenţa. Se opresc din drum şi-şi lasă baltă interesele pentru a te ajuta. Primele locuri în autobuz sunt cedate oamenilor în vârstă sau viitoarelor mămici. N-am zărit nici o adolescentă îmbrăcată indecent: decolteurile şi fustele scurte nu fac parte din arsenalul de cucerire al puştoaicelor din Lisabona. Preferă jeanşii şi tricourile colorate şi le admir tare pentru asta. Portughezii citesc, sunt multe librării deschise, tarabe cu cărţi care îşi găsesc cumpărători. Pur şi simplu am avut sentimentul că am nimerit într-o ţară aşa cum visasem să fie România, cu oameni care pun preţ pe adevăratele valori, iar buna cuviinţă şi civilizaţia se află printre ele. Am vizitat o mulţime de obiective turistice, am mâncat şi în port, dar şi în oraş, peste tot la fel de bine, cu preţuri mult mai mici decât în alte capitale europene.

Una dintre experienţele care sigur va interesa cititorii cu copii este Kidzania, un parc de distracţii altfel decât tot ce ştiaţi până acum şi care cu siguranţă vă va atrage atenţia. Intrarea este organizată ca un aeroport, iar după ce păşeşti în navă, la câţiva paşi după aceea se deschide un minioraş pentru copii. La intrare, fiecărui kinder i se înmânează 50 kidzos (moneda oficială), cu care îşi poate deschide un card la banca orăşelului. Ca să-ţi măreşti contul din bancă, nu există altă modalitate decât să munceşti. Există, una lângă alta, clădiri mititele, care le oferă copiilor joburi. Pot deveni poliţişti, pompieri, parfumieri, medici stomatologi, neonatologi, editori de carte, vedete de televiziune, mecanici auto, pot face pizza. Pe străduţe, circulă miniambulanţe şi minimaşini de pompieri, conduse cu mare grijă de adulţi. Odată aleasă profesia, un adult îi ia în primire şi le dă copiilor o misiune. Nichi şi-a dorit să fie poliţist, împreună cu alţi cinci copii portughezi. Lui i s-a explicat separat în engleză ce misiune au de îndeplinit. Era singurul puşti din parc nevorbitor de portugheză, dar “colegii” l-au acceptat imediat şi au şi comunicat între ei, chiar dacă ei nu ştiau engleza, iar Nichi n-avea habar de portugheză. Pur şi simplu s-au înţeles. După îndeplinirea misiunii, Nichi şi-a mărit contul cu 8 kidzos. Ce puteai face cu banii? Să-i cheltuieşti tot în Kidzania: pe mâncare ­ dulciuri, îngheţată, bomboane, pizza, pe activităţi recreative ­ cum ar fi fotbalul, sau chiar pe mersul în clubul orăşelului. Nichi a preferat, desigur, fotbalul, unde a fost extaziat pentru că a primit tricoul cu numărul 7, al lui Ronaldo, desigur. I-a mai trecut un pic extazul când a văzut că toţi coechipierii lui aveau tricouri cu acelaşi număr. Dupa fotbal, Nichi a observat pista de karting. Doar că şi pentru a conduce o astfel de maşinuţă trebuia să munceşti, respectiv să urmezi cursurile şcolii de şoferi, în urma cărora primeai permis de conducere ca la carte, cu poză, nume şi prenume, data şi locul naşterii. Nici carnetul nu era suficient pentru a conduce kartul: înainte de asta trebuia să te angajezi mecanic auto în serviceul orăşelului. A depăşit toate obstacolele, apoi a intrat în cursa de karturi, unde Nichita a primit medalia de argint, a urcat pe podium şi a fost aplaudat de toţi copiii din parc. Cred cu tărie că acest parc, Kidzania, este un loc în care trebuie să vă duceţi copiii, dacă aveţi drum prin Lisabona. Îi ajută pe cei mici să-şi facă o idee, chiar şi în joacă, despre ce înseamnă munca celor mari, despre cum se câştigă banii şi îi pune pe gânduri, chiar dacă unii sunt foarte mici, privind o viitoare profesie. Iar Lisabona şi împrejurimile ei rămân una dintre cele mai frumoase destinaţii de vacanţă pe care le puteţi lua în calcul.