Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte. Un vis. Un basm. Un mit.
Dar noi, românii, avem ceva tangibil şi pământean: tinereţe-n bătrâneţe. Descoperirea genială a formidabilului om de ştiinţă doctor Ana Aslan – efectele procainei asupra organismului uman. Adică înlăturarea elementelor nocive care se acumulează în organism, în celulă, şi readucerea acestora la parametrii normali de funcţionare. Reîmprospătarea organismului. Un fel de a doua naştere a fiinţei umane.
În anul 1952, în România, în Bucureşti, a fost înfiinţat primul institut de geriatrie din lume. O performanţă extraordinară, care nu a mai fost egalată de nici o altă performanţă. Pentru că aici fusese descoperit şi era oferit lumii întregi secretul tinereţii! Visul dintotdeauna al omenirii. Dr. Ana Aslan a pus la punct o serie de proceduri medicale care aveau să poarte denumirea “terapia Aslan”, bazată pe medicamentul Gerovital. “O terapie specifică de prevenire a afecţiunilor cronice care pot apărea la vârstnici”, ne spune conferenţiar Gabriel Prada, directorul medical al Institutului de Gerontologie şi Geriatrie “Ana Aslan”.
Când spuneai Ana Aslan, spuneai România. Când spuneai România, imediat ţi se răspundea: “Ana Aslan!”. A fost o epocă fabuloasă: cei mai importanţi oameni ai planetei, cele mai mari vedete, cei mai de seamă oameni de ştiinţă au căzut la picioarele Anei Aslan. În semn de admiraţie şi de apreciere pentru că ea le făcuse cel mai frumos dar din lume. Atunci, Ana Aslan, chiar dacă nu a purtat o coroană, a fost, poate, cea mai cunoscută şi căutată femeie din lume. Ca medic. Atunci a luat naştere turismul medical în România. Anual, intrau în vistieria statului în jur de 17 milioane de dolari. S-au făcut investiţii şi aici: un sediu special în Otopeni, pentru Institut, un hotel, prin ţară, prin staţiunile balneare. Terapia Anei Aslan era vedetă mondială. Iar ea, oriunde mergea pe planetă, era primită ca un dar al zeilor: deţinea secretul fericirii, secretul tinereţii. Au apelat la terapia sa: şefi de stat, oameni politici din toată lumea, actori, pictori, dar şi oameni simpli.
Indira Ghandi, Salvador Dalli, Claudia Cardinale, regele Arabiei Saudite, soţia lui Giuliano Gemma, Onassis, Charles de Gaulle, Mao Tze Dun, Ferdinand Marcos şi soţia sa Imelda Marcos, Brejnev, Yasser Arafat, Pablo Neruda... Şi mulţi alţii...
Să te naşti a doua oară, să ai puteri ca în prima tinereţe, să fii lucid şi productiv, sănătos şi fericit. Cine nu ar fi vrut asta?!
Institutul doctorului Aslan avea ca misiune “abordarea specifică multidimensională a problematicii vârstnicului şi a îmbătrânirii ca fenomen. Astfel, Doamna Profesor Aslan a orientat cercetarea ştiinţiică în trei direcţii principale: fundamentală (studierea proceselor intime care stau la baza fenomenului de îmbătrânire), apoi cercetarea clinică, la nivelul fiecărei persoane, şi a treia, la nivel de grupe populaţionale mari, gerontologia socială”, completează dr. Gabriel Prada. Această abordare tridimensională a fost foarte nouă pentru vremurile acelea, astfel încât, la începutul anilor ’70, Organizaţia Mondială a Sănătăţii a recomandat această structură şi pentru alte institute de acelaşi tip din lume”.
TERAPIA ASLAN
Ce face terapia Aslan? Cum ajută individul? De unde această tinereţe?
Ne-a explicat domnul profesor dr. Gabriel Prada.
“Terapia are efect de epurare, de curăţare a organismului, începând de la nivel celular, de o serie de produşi numiţi radicalii liberi – care sunt generaţi în condiţii de stres. E stresul pe care îl avem în mod curent, apoi când avem afecţiuni acute, în condiţii de poluare a mediului, a alimentelor; toate acestea cresc producerea de radicali liberi din organism, ajungând la niveluri foarte ridicate, care epuizează mecanismele naturale de îndepărtare a acestor reziduuri. Pe de altă parte, există un fenomen interesant, care este puţin cunoscut – epuizarea enzimatică. Nu se ştie de ce, o dată cu înaintarea în vârstă, la anumite persoane şi la vârste diferite, sistemele enzimatice devin mai puţin eficiente, ca şi cum ar dispărea o parte din activitatea respectivă, inclusiv aceste enzime implicate în epurarea radicalilor liberi. Consecinţa este creşterea concentraţiei radicalilor liberi prin două mecanisme: pe de o parte, o producţie în exces, datorită factorilor menţionaţi. Pe de altă parte, mecanismele de îndepărtare, de epurare, devenite ineficiente, o dată cu înaintarea în vârstă. Prin concentraţii mărite, radicalii liberi pot să-şi exercite efectele negative asupra celulelor. Mai întâi la nivel subcelular, apoi, încet, încet se produc distrugeri din ce în ce mai mari, până la un moment dat când un număr suficient de mare de celule sunt alterate. Atunci, noi constatăm în mod clinic o boală, o diagnosticăm. Procesul este foarte lung, uneori durează 20 de ani şi chiar mai mult. De fapt, bolile cronice debutează cu mult înaintea momentului diagnostică rii lor. Boli în care sunt implicaţi aceşti radicali liberi – ateroscleroza sistemică, demenţa degenerativă, boala Parkinson, le putem pune şi pe seama excesului de radicali liberi.”
Cum acţionează acest medicament?
“Este un epurator de radicali liberi prin două mecanisme. Pe de o parte, stimulează mecanismele naturale enzimatice, pe care le aminteam anterior, pe de altă parte, el însuşi este un epurator de radicali liberi. Când enzimele sunt depăşite sau epuizate din diverse motive, el însuşi curăţă organismul de radicali liberi. Nu este o curăţare rapidă, aşa cum se întâmplă, spre exemplu, cu un diuretic, medicament care elimină rapid excesul de apă din organism. Este o curăţare progresivă. De aceea, e nevoie de timp pentru a observa efectele clinice. Din acest motiv, înţelegem necesitatea utilizării medicamentului pe termen lung, dar şi implicaţiile opririi terapiei. Dacă oprim terapia, se reacumulează radicalii liberi. Şi apar din nou problemele. Acesta este un mecanism de acţiune.
Alt mecanism: medicamentul inventat de doamna profesor Aslan este un antidepresiv uşor, nu aşa puternic precum antidepresivele clasice. Avantajul este că are foarte puţine efecte adeverse şi de mică intensitate. Acesta poate fi folosit pe termen lung, spre deosebire de antidepresivele celelalte, care sunt utilizate acum în mod frecvent, care sunt, evident, foarte puternice pentru efect imediat, dar pe termen lung pot genera o serie de reacţii nedorite. De aceea, poate fi utilizat o perioadă îndelungată la persoanele în vârstă, care sunt mai susceptibile de a dezvolta reacţii adverse la medicaţia clasică, dar numai în formele uşoare de depresie.
Depresia este mult mai frecventă la vârstnici decât este de obicei recunoscută deoarece frecvent “se somatizează” – adică persoanele în vârstă nu relatează simptome legate de depresie (“mă simt trist” etc.), ci afirmă că prezintă o serie de manifestări precum: dureri articulare, cefalee, ameţeli – fără un substrat organic. În acest context este utilă folosirea medicamentului în scop profilactic şi în fazele incipiente, datorită profilului foarte bun de reacţii adverse poate fi utilizat perioade lungi.
Depresia nu este doar un simplu cuvânt sau o afecţiune independentă, ruptă de context... este implicată în apariţia multor boli. S-a constatat că pacienţii care au depresie dezvoltă demenţă mai frecvent şi mai repede decât pacienţii fără depresie; pe de altă parte, pacienţii cu depresie fac infarct miocardic acut mai repede şi mai frecvent decât cei fără depresie; depresia este o afecţiune cu implicaţii asupra întregului organism, nu este doar o afecţiune la modă. Înţelegem, astfel, importanţa terapiei din timp, a profilaxiei cu acest medicament, pentru a preveni instalarea depresiei şi a trata formele incipiente. Şi mai are un efect foarte imporatnt: scade colesterolul total precum şi colesterolul aşa numit “rău”(LDL-colecsterolul).
După anii 2000 s-au făcut o serie de studii pe procaină, care arată că scade colesterolul şi nu are efectele adverse ale medicamentelor utilizate în mod obişnuit pentru scăderea grăsimilor din sânge, medicamente care pot afecta funcţia hepatică sau pot genera distrugeri ale muşchilor scheletici. Dar lipsa reacţiilor adverse semnificative are “un cost” în sensul că efectul nu este atât de puternic precum al medicamentelor clasice numite statine, de aceea trebuie aleasă cu atenţie indicaţia terapeutică.
Am vorbit despre efectele bune, revoluţionare din interiorul organismului. Ce efecte sunt observabile la nivel exterior?
Noi avem o imagine creată de contextul cultural în care trăim. Neapărat, o persoană în vârstă trebuie să fie cu o mulţime de riduri, cu deficite, cu o serie de afecţiuni cronice, care îi produc incapacităţi. De fapt, aspectul general nu este legat totdeauna de vârsta cronologică. E adevărat că la persoanele cu vârste cronologice înaintate există nişte modificări mai frecvente de acest tip decât la persoanele mai tinere, dar fenomenul nu este legat neapărat de vârsta cronologică. De exemplu, sunt persoane de 90-95 de ani care nu au riduri. Acest aspect exterior ţine de mulţi factori – inclusiv de o serie de boli cronice, poate ţine de depresie – cel care suferă de depresie are un aspect exterior al feţei aparte, care îl face să apară mai în vârstă.
Un pacient care vrea să urmeze aceste tratament vine o dată pe an sau cum? Are o cură pe care o urmează?
Mai întâi pacientul trebuie să fie bine evaluat medical şi geriatric, o evaluare multidimensională şi interdisciplinară. Doamna Profesor Aslan recomanda începerea terapiei cu scop profilactic, în jurul vârstei de 40 de ani, înainte ca radicalii liberi să-şi exercite efectele negative. După evaluarea clinico-biologică şi a factorilor de risc pentru apariţia bolilor cronice degenerative, se efectuează o testare la această terapie. Trebuie menţional că nu este o schemă unică pentru toată lumea. Este individualizată – există un tratament de tip profilactic, aplicabil la o mare parte dintre pacienţi, dar schemele curative sunt strict individualizate. Este necesar un consult geriatric şi un consult acordat de medicii noştri de la Institut pentru a putea prescrie o anumită schemă de tratament.
“Mecanismul degenerativ care a fost menţionat este valabil la oricare celulă din corpul uman, inclusiv la cea din epiderm. După tratament şi pielea apare mai elastică, mai catifelată; pleacă din celulă noroiul celular şi revine apa aceea curată care lasă celula să funcţioneze la parametri «tineri», fără noroi, o celulă tânără. Astfel se schimbă şi aspectul, ne spune doamna dr. farmacist Speranţa Prada, specialist al Institutului şi preşedinte al Fundaţiei “Ana Aslan”. Terapia aceasta nu înseamnă numai medicaţie, înseamnă şi un stil de viaţă şi o alimentaţie adecvată. Există anumite principii de alimentaţ ie pe care le-a indicat Doamna profesor Ana Aslan şi care sunt respectate cu sfinţenie. Toate acestea alături de o grijă extraordinară a medicilor de la Institutul “Ana Aslan” duc la un final fericit.
În câteva fraze ne-a fost prezentată minunea.
Şi astăzi vin mulţi străini să urmeze terapia Aslan. Şi mulţi români. Medicii abia fac faţă cererilor.
Continuitate şi respect. Nu putem încheia această mică parte dintr-o poveste fabuloasă fără să spunem că Institutul nu este doar un aplicator al metodelor descoperite de dr. Ana Aslan. Specialiştii de aici duc mai departe cercetarea şi renumele locului şi al ţării. “În prezent, institutul este implicat în proiecte la nivel european foarte importante. Unul care a trasat liniile importante de cercetare în domeniul îmbătrânirii la nivel european în următorii 20 de ani – European Research Area for Ageing. Celălalt: evaluarea participă rii vârstnicilor la studiile de testare clinice. Vârstnicii sunt principalii consumatori de servicii medicale şi medicamente. Dar studiile, în mare parte, se fac implicând persoane mult mai tinere – se opresc la vârsta de 60 de ani. Din diverse motive. Am participat la un studiu la nivel european care a arătat factorii care împiedică includerea vârstnicilor în studiile clinice şi s-a emis o serie de recomandări pentru a se depăşi această situaţie şi a se include vârstnicii în aceste studii în urma cărora rezultă medicamente şi proceduri destinate lor, recomandă ri incluse în documentele Comunităţii Europene. Şi încă un studiu la nivel european, care a stabilit nişte markeri biologici de îmbătrânire – «Mark Age» – ceea ce duce mai departe ideea Doamnei Profesor”, ne spune conferenţiar Gabriel Prada.
Şi tot pe ideea continuităţii. Există un proiect supus atenţiei forurilor competente: acela de a se reînfiinţa o reţea naţională de geriatrie. În fiecare judeţ să fie măcar un medic geriatru care să efectueze o evaluare periodică, multidimensională a populaţiei vârstnice, pentru a depista din timp eventuale afecţiuni cronice specifice sau posibili factori de risc pentru instalarea sindromului de fragilitate care creşte vulnerabilitatea persoanelor în vârstă.
Astfel, prin identificarea problemelor în faze incipiente s-ar reduce costurile serviciilor medicale şi ale medicamentelor care sunt acordate persoanelor vârstnice. Aceasta, poate, ne-ar situa şi pe un loc mai bun în clasamentul mondial al fericirii, având în vedere că terapia Aslan duce la ameliorarea depresiei. Informaţiile pe care se bazează povestea noastră ne-au fost oferite de domnul dr. Gabriel-Ioan Prada, dr. Laviniu Munteanu, cel care s-a ocupat de turismul medical şi a însoţit-o pe dr. Ana Aslan (în calitate de consilier) în peste 40 de delegaţii internaţionale, dna dr. Theodora Bărbulescu, şefa de cabinet şi omul de încredere al profesoarei Ana Aslan, şi doamna doctor farmacist Speranţa Prada, care, de asemenea, a crescut sub ochii genialei femei. S-au întâlnit cu noi, fericiţi că pot vorbi despre Doamna Profesor. Alături de alţi colegi din institut, domnul doctor Alexandru Vrăbiescu a înfiinţat Fundaţia “Ana Aslan” în 1990. Pentru cinstirea memoriei “celei mai tinere” dintre femei. Aceea care ne-a învăţat, cu zeci de ani în urmă, ce înseamnă îmbunătăţirea calităţii vieţii. Sunt oameni care au cunoscut-o personal. Ar putea povesti zile în şir despre domnia sa. În Institut, atât la sediul din strada Căldăruşani, din Bucureşti, cât şi la cel din Otopeni, sunt organizate spaţii memoriale unde se păstrează obiecte care au aparţinut Doamnei Profesor. Fotografii, albume, serviciul de cafea al Doamnei Profesor, o minicolecţie de bufniţe – simbolul înţelepciunii, diplome, titluri, cărţi de onoare în care sunt impresiile unor personalităţi internaţionale care au vizitat Institutul, medalii, mici daruri de la cei pe care i-a tratat, obiecte personale. La loc de cinste este costumul de Cavaler de Malta. Ana Aslan a fost şi membru al Ordinului Cavalerilor de Malta şi era foarte mândră de asta. Era o femeie mândră de această onoare. Cochetă, elegantă. Tot timpul a fost conştientă de valoarea sa şi nu a avut modestii. Statura sa de prinţesă impunea oriunde apărea. Era respectată, dar avea şi duşmani. A fost un om dincolo de timpul în care a trăit. Un om trimis de Dumnezeu pentru a ne aduce aminte cât de puternici suntem.
Întămplător sau nu, am povestit despre Ana Aslan cu oamenii care au cunoscut-o chiar în ziua în care se împlineau 26 de ani de la trecerea sa în nefiinţă.
Citește pe Antena3.ro
