x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

crÂmpeie de viaŢĂ

Articole despre crÂmpeie de viaŢĂ

Jurnalul de la Estoril (VI)

Taxiul e pregătit să mă ducă la Cabo da Roca şi la Guincho Beach. Urc, rugându-l pe şofer, un bătrânel rasat, să mă răsfeţe cu mărgăritare de fado. Mă fixează cu interes crescând prin...

Jurnalul de la Estoril (V)

Musai să cutreier prin Setubal, să-mi împlinesc o dorinţă urzită prin 1970. În perioada aceea, Rapid Bucureşti a jucat, într-o cupă europeană, cu Vitoria Setubal. Alăturarea celor două cuvinte...

Jurnalul de la Estoril (IV)

"După ce a primit Scrisori către fiul meu, fiu-meu mi-a zis: «Tata, nu pot să te percep ca autor. Nu mai ştiu care din doi eşti tu»", scrie Gabriel Liiceanu. Dumnezeule, cât reproş în...

Jurnalul de la Estoril (III)

E dimineaţă la Estoril. Una dintre acele dimineţi făgăduind asfinţituri voluptuoase. Oceanul s-a tras îndărăt ademenit de şoaptele Lunii, sleit şi dezamăgit. Refluxul a dezvelit cu neruşinare ţărmul,...

Jurnalul de la Estoril (II)

Plaja de la Estoril e subţire şi deloc prietenoasă. Muşcă hapsân din ocean şi se temină brusc în buza căii ferate. Îţi croieşti cu greu cărăruie către apă şi asta sporeşte inconfortul....

Jurnalul de la Estoril

Îmi arunc la repezeală câteva boarfe în geamantan şi-mi verific actele, ca nu cumva să-mi lipsească ceva. Plec la drum, în Portugalia. Mi-am dat întâlnire cu mine însumi...

Digurile însingurării

De la o vreme, oficialii peste destinele noastre neînsemnate şi trecătoare ne poruncesc să construim diguri. O repetă des şi răstit, de dimineaţă până-n seară. Nu ne slăbesc o clipă din...

Caii destinului, atunci

Se însera devreme atunci. Ziua era scurtă şi desfigurată. Vălătuci de ceaţă deasă şi sâcâietoare înhăţau oraşul dintre ape şi-l cufundau în aburi reci. Oamenii ieşeau parcă...

De ce vor toţi la Bucureşti?

Dragă Tată, De când locuiesc aici, mă întreb: de ce vor toţi la Bucureşti? De ce atâta fascinaţie pentru Capitala asta a noastră? Asta mă tot întreb din prima zi în care am pus...
Serviciul de email marketing furnizat de