Baba Dochia – legenda Babei Dochia, tradiții și obiceiuri
Baba Dochia, întâia zi a Babelor, se ține de frica înghețului, pentru a fi apărați de furtuni și ca frigul de primăvară să nu facă pagubă în câmpuri.
Ea reprezintă vechiul an care va fi înlocuit de noul an. Zilele Babei Dochia reprezintă ultima luptă între iarnă și primăvară iar după moartea acesteia vine vremea frumoasă.
Legendele Babei Dochia
Cea mai populară legendă spune că bătrâna Dochia avea o fată vitregă pe care nu prea o avea la suflet. Ca să o pedepsească, a trimis-o la râu, în timpul iernii, să spele lâna cea neagră până când va deveni albă. Fata a început să plângă deoarece cu cât spăla lâna mai tare, cu atât devenea mai neagră.
Dumnezeu și sfântul Petru i-au sărit fetei în ajutor și i-au albit lâna. Aceștia i-au oferit și un buchețel de floricele albe pentru a le dărui mamei sale. Fata s-a întors acasă de la râu, iar Baba Dochia, văzând florile din mâna fetei, i s-a aprins în suflet dorul de munte și de verdeață.
S-a îmbrăcat cu nouă cojoace, și-a luat oile și a urcat pe munte. Pe parcursul călătoriei vremea s-a încălzit, iar Dochia și-a scos, rând pe rând, cele 9 cojoace, până când nu a mai rămas cu niciunul. Când a ajuns în vârf, a început să ningă și să înghețe. Atunci, Dochiei i s-au arătat Dumnezeu și sfântul Petru, care i-au spus: “Vezi cât de rău este să stai în frig și umezeală, tu, cea care ți-ai obligat fiica să spele iarna lâna la râu?”.
Dochia a înghețat de frig și s-a transformat în stană de piatră împreună cu oile sale, mărturie a acestei legende fiind rocile din munții Ceahlău.
O altă legendă, mai puțin cunoscută, spune că Dochia a fost o femeie simplă și harnică ce îngrijea 9 capre. Terminându-se nutrețul, a plecat cu ele la munte, crezând că Martie e mai prost și nu îi pasă de timpul lui. Martie ca să se răzbune a împrumutat de la Făurar 9 zile și s-a pus pe ploi și pe ninsoare. Astfel, Dochia a fost surprinsă de vremea rece și capricioasă și a înghețat cu tot cu capre, transformându-se în stană de piatră.
Alte povești spun că Dochia ar fi fost o femeie bună, care făcea mult bine. Aceasta avea frică de Dumnezeu și îi ajuta pe cei nevoiași dându-le de pomană brânză, lapte sau lână. Când au vrut să o prindă păgânii, Dochia a fugit cu oile în munte, unde l-a rugat pe Dumnezeu să o tranforme în stâncă, să nu poată fi găsită niciodată.
Dochia se află și acum în munți. Nu se știe de e vie sau de o fi murit dar se ascunde de oameni.
Tradiții și obiceiuri
Multe dintre obiceiuri și tradiții au legătură cu noul an agrar iar această zi este cinstită pentru a avea recolte bogate iar animalele din gospodărie să fie sănătoase și ferite de boli.
Dacă nu este sărbătorită, primăvara va fi ploioasă și cu viscol, iar semințele vor îngheța în pământ.
În unele zone ale țării există obiceiul ca femeile să fiarbă bostan alb și să dea de sufletul Dochiei. Doar așa mai pot lucra câte ceva. În alte zone, din contră, oamenii au cât mai multe activități începute, fiindcă Dochia era o femeie aprigă și din cale-afară de harnică.
În unele sate se organizează clacă de tors deoarece se crede că torsul este singura activitate permisă.
În Mehedinți există obiceiul ca, în dimineața zilei de 1 Martie, să nu ieși din casă nemâncat, ca să nu fii spurcat de cuc.
Superstiții legate de vreme
Vremea capricioasă de la începutul lunii martie este legat de caracterul schimbător al babei Dochia. Dacă se încălzește treptat se spune că “Baba Dochia își leapădă cojoacele”, iar dacă ninge și viscolește, atunci “Baba Dochia își scutură cojoacele”.
Previziunea pentru primăvară spune că dacă de ziua babei Dochia e timp frumos, atunci toată primăvara și vara vor fi frumoase, iar de nu, primăvara și vara vor fi urâte și posomorâte, potrivit traditii-superstitii.ro.