Belgradul turistic, renăscut de 45 de ori din propria-i cenuşă

Străzile Belgradului, invadate astăzi de turişti din întreaga lume, clădirile-monument, cu o arhitectură impresionantă, viaţa agitată de noapte de pe malurile Dunării şi ale Savei sau blocurile-turn, ridicate în ultimii opt ani în capitala Serbiei, dezvăluie un oraş cosmopolit, care parcă n-ar fi avut de suferit, în ultimii 2.000 de ani, mai mult decât oricare alt oraş european. Dar Belgrad este varianta urbană a mitologicei păsări Phoenix, pentru că a renăscut de 45 de ori din propria-i cenuşă, ultima oară fiind bombardat în 1999.

Astăzi Belgradul se bucură de pace. Oraşul a înflorit în ultimul deceniu încă o dată în istoria lui agitată, şi a devenit una dintre atracţiile turistice preferate de cei care vor să simtă istoria continentului, de la paleolitic până în contemporaneitate. Brandurile internaţionale şi-au făcut loc pe piaţa Serbiei în ultimii şapte ani, astfel încât marile oraşe, precum Belgrad sau Novi Sad oferă astăzi tot confortul dorit de turiştii din vestul Europei sau de pe alte continente. Dar urmele istoriei se pot observa la fiecare pas, în special la Belgrad, unde cetatea milenară, construită strategic la confluenţa celor două căi navigabile de importanţă geopolitică şi economică internaţională, Dunărea şi Sava, adăposteşte şi astăzi singura biserică ortodoxă din lume în care muniţia de război şi armele s-au transformat în candelabre, icoane, statui şi decoraţiuni.

Belgrad este oraşul contrastelor şi al paradoxului, în care traumele istorice strigă şi astăzi în mijlocul străzii, familiile îndoliate încă îşi caută dispăruţii, unele clădiri încă poartă urme adânci ale ultimelor bombardamente, însă viaţa arată că a învins. În agitaţia străduţelor înguste, pietruite, din centrul istoric al capitalei Serbiei, n-ai zice astăzi că prin aceleaşi locuri era greu de trecut cu 200 de ani în urmă, când mirosul cadavrelor sârbililor ucişi de ocupanţii turci, expuse la porţile oraşului, îi făcea pe mulţi să evite Belgradul. Dar ultimele două secole au schimbat radical situaţia, coupaţiile belgrădenilor s-au adaptat la nou, cei care se ocupau, în aceleaşi locuri, de împăiatul capetelor celor executaţi s-au transformat în ceva mai productiv, iar Belgradul a devenit înfloritor. Atunci când viaţa culturală a transformat barbaria în viaţă, manufacturierul de capete a devenit cârciumar, “La trei capete” s-a transformat din atelier de împăiere în cârciumă, iar execuţiile publice s-au oprit, pentru a lăsa loc teatrului, muzicii, dansului şi artelor, pe străzilie care poatră astăzi doar amintirea suferinţelor greu de imaginat ale poporului sârb. Astăzi, toate semnele istoriei convieţuiesc într-o armonie perfectă, care a transformat Belgradul într-o capitală europeană turistică de top.