Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Vorbeam data trecută despre faptul că în America, în Canada, în Bulgaria sau în România (din trecut), statul acorda câte un teren cetățenilor de la oraș pe care să-l muncească și să-și acopere nevoile de legume și fructe și să facă, deci, o economie de bani. Și am dat mai multe exemple. Cei care ne citesc constant, de data asta, s-au împărțit în două grupe. Unii care spun că statul nu acordă astfel de facilități, chiar dacă oamenii doresc, și cei care spun că oamenii nu sunt interesați să muncească astfel de loturi de pământ, chiar dacă le sunt acordate gratuit. Ei bine, am făcut propriile investigații și am descoperit că indiferent cine și cum ar pune la dispoziția orășenilor loturi de pământ, nu se găsesc doritori de muncă. Din nefericire, asta este realitatea zilelor de azi. Mii de gospodării de la sate suferă pentru că nu găsesc forță de muncă pentru a-și culege recoltele, fie că vorbim de legumicultură, fie de viță-de-vie. Pur și simplu oamenii nu sunt interesați.
„Risc să pierd ajutorul social”
Un mic fermier din jurul Bucureștiului mi-a spus că a oferit o sumă frumușică pentru o zi de muncă, mâncare, ba chiar și cazare decentă în weekend pentru cei care vor să lucreze sâmbăta și apoi să se relaxeze în natură duminica. Puținii care au venit să discute au cerut fie sume prea mari, fie condiții de cazare peste limita unui camping la țară. Gospodarul era dispus să le ofere și plata în legume la prețul fermei. Degeaba. Și atunci cum să privim această văicăreală în care mulți, prea mulți, cetățeni se plâng de nivelul de trai scăzut?
Îmi amintea cineva un lucru bine cunoscut în multe zone ale țării: cei din sat, buni de muncă, preferă să stea pe ajutor social, dar să nu muncească în niciun fel. Indiferent cât li se oferă, motivând că „Dacă muncesc, pierd ajutorul social”.
Dădeam săptămâna trecută exemplul fratelui meu din Detroit, care lucrează în propria fermă după ce își termină treaba de inginer la uzină. Iată că săptămâna asta mi-a trimis poze de la cules strugurii din propria vie și făcutul de vin de casă. Așa cum făceau gospodarii de pe vremuri, și-a cumpărat cele necesare și în acest lung weekend lung s-a transformat în viticultor. De ce să dea banii pe vin când își poate face vinul lui?
Sunt încurcate căile spre bunăstarea orășeanului dacă nu vrea să muncească cu niciun chip. Chiar nu știu care ar putea fi soluția ideală și de aceea am redeschis subiectul, tocmai pentru a ne consulta cu voi, cititorii.
Asocierea gospodarilor: soluție pentru viitor, nu amintire din trecut
Am mai vorbit și cu alte ocazii de asocierile gospodarilor. „Domnule Tăbăcaru, românii nu vor să mai audă de CAP-uri”, mi s-a răspuns. Dar o asociere între câțiva fermieri nu înseamnă nici pe departe CAP-ul de pe vremuri. Nu-ți impune nimeni cote de dat la stat, nu te forțează nimeni să faci recolte-record la hectar. Însă fiecare vine cu câte ceva în asociere. Unul cu un tractor, altul poate cu o instalație de irigații… Mai mult. Puținii amatori de muncă în agricultură, fie ei și zilieri, pot lucra pentru toți. Apoi, o asociație poate să negocieze cu un lanț de magazine. N-o să existe niciun magazin sau angrosist care să vină cu camionul la fiecare poartă să încarce câte o lădiță de roșii. Altfel stau lucrurile când vine să ridice producția unei asocieri între gospodari sau mici fermieri.
Noi, dragii mei, să ne vedem vinerea viitoare cu sănătate, în pace și siguranță. Doamne Ajută!
Citește pe Antena3.ro
