La sfarsitul secolului al XIII-lea, al saselea rege al Portugaliei, D. Dinis, infiinteaza prima Universitate portugheza. Initial, aceasta a avut sediul la Lisabona, mutandu-se apoi la Coimbra. Pana in secolul al XVI-lea, institutia a fost disputata de cele doua mari orase, dar in anul 1537, din ordinul lui D. Joao III, a ramas definitiv la Coimbra, enigmatica localitate dintre capitala si Porto.
Actuala Universitate din Lisabona (Universidade de Lisboa) a fost inaugurata in anul 1911, o data cu reforma republicana. Universitatea cuprinde facultati de prestigiu, care si-au castigat, de-a lungul vremii, faima in lumea academica portugheza. In 1960, ia nastere si zona universitara, de la Campo Grande, existenta si in zilele noastre, sub numele de Cidade Universitaria. In interiorul campusului existau, initial, trei mari cladiri: Rectoratul, Facultatea de Drept si Facultatea de Litere.
Universitatea beneficiaza si de o cantina, aflata chiar langa statia de metrou de pe linia galbena. In plus, in interiorul Facultatii de Litere, unde mi-am inceput si eu diminetile portugheze, se gasesc mai multe locuri unde se poate manca foarte bine de pranz sau unde, pur si simplu, se poate bea o cafea, inainte de cursuri. Preturile sunt bune, ca pentru niste studenti ai unei tari aflate, asa cum se stie, intr-o grava criza politica si economica.
La Biblioteca de la litere se gasesc carti bune. Am cautat si nume romanesti, am fost mandra sa vad ca Eminescu, Caragiale, Nichita au ajuns pana la Lisabona. Salile nu sunt cu mult mai dotate decat la noi, culoarele sunt tot la fel de reci si de singuratice, dar parca Facultatea lor de Litere e mai vie. Despre profesori, numai cuvinte de lauda. Despre colegi, la fel. Chiar daca nu apartine de cea mai veche universitate din Portugalia, Facultatea de Litere din Lisabona (Faculdade de Letras), care si-a sarbatorit anul acesta centenarul, isi indeplineste cu noblete statutul de reper in vietile studentilor care ii trec pragul. Acolo nu se preda doar teorie. Parca se preda si viata.