Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Se apropie Sărbătorile. Și nu e doar o chestiune de calendar, ci una de stare. Se simte în aer, în vorbă, în felul în care ne facem liste și în felul în care, invariabil, uităm ceva de pe ele.
În România, pregătirile pentru Sărbători au un ritual aproape imuabil. Piețele se umplu de voci, mirosul de portocale se amestecă cu cel de brad, iar căutarea „porcului bun” devine o probă de anduranță socială. La oraș, e mai multă lumină decât liniște. La sat, e mai multă rânduială decât grabă. Se scot din pod cutiile cu globuri, aceleași de ani de zile, dintre care unul e mereu crăpat, dar nimeni nu se îndură să-l arunce. Se spală perdele „ca de sărbătoare”, se freacă geamuri, de parcă Moș Crăciun ar veni cu inspectorul sanitar.
În bucătării, România fierbe. La propriu. Sarmalele sunt făcute cu o solemnitate care nu admite improvizații. Cozonacul e probă de caracter, iar rețeta „ca la mama” e subiect de dispute familiale mai aprinse decât politica. În tot acest haos organizat, românul rămâne fidel unui adevăr simplu: Sărbătorile trebuie să fie „ca lumea”. Cu mese pline, cu musafiri, cu timp petrecut împreună, chiar dacă uneori ne mai călcăm pe nervi.
La mii de kilometri distanță, în Costa Rica, pregătirile de Sărbători arată altfel, dar nu sunt cu nimic mai puțin intense. Acolo nu miroase a ger, ci a mare, a fructe coapte și a ploaie caldă. Nu se caută brazi, ci se împodobesc palmieri simbolic, cu instalații luminoase care par desprinse dintr-o reclamă la vacanță perpetuă. Crăciunul vine în tricou, iar Revelionul te prinde adesea cu nisip între degete, nu cu zăpadă sub bocanci.
Și totuși, dincolo de exotism, oamenii se pregătesc la fel: cu emoție. Familiile se adună, mesele sunt pline, doar că sarmaua e înlocuită de tamales, iar cozonacul - de deserturi cu cocos și ananas. Muzica nu e colind șoptit, ci ritm latino, dansat până târziu. În Costa Rica, Sărbătorile sunt mai zgomotoase, mai colorate, dar la fel de legate de ideea de „împreună”.
Ce e fascinant este că, indiferent de continent, pregătirile spun mai multe despre oameni decât despre tradiții. Românul, chiar și când bombăne, se pregătește cu o seriozitate aproape înduioșătoare, de parcă Sărbătorile ar fi un examen anual de normalitate. Costaricanul, relaxat din fire, transformă pregătirea într-o prelungire a bucuriei zilnice, fără dramatism, dar cu aceeași nevoie de comunitate.
Între România și Costa Rica e o diferență de climă, de peisaj, de ritm. Dar există o asemănare care nu ține de temperatură: dorința de a opri puțin timpul. De a pune lumea pe pauză, fie că afară ninge sau soarele arde. De a spune, măcar pentru câteva zile, că lucrurile importante sunt mesele împreună, poveștile reluate, oamenii dragi.
Poate că asta e, de fapt, esența pregătirilor de Sărbători, oriunde ne-am afla. Nu decorul, nu meniul, nu lista de cumpărături. Ci această nevoie comună de a ne reaminti că suntem parte dintr-o poveste mai mare decât agenda zilnică. Cu Jurnalul sub braț, putem traversa continentele și descoperi că, sub lumini diferite, oamenii se pregătesc pentru același lucru: un strop de liniște, un strop de bucurie și iluzia frumoasă că anul care vine va fi, măcar puțin, mai bun.
Noi, dragii mei, ne revedem săptămâna viitoare, cu sănătate, în pace și siguranță. Doamne ajută!
Citește pe Antena3.ro
