În strada Pia (azi, Melita), acum aproape o jumătate de veac, trăia o familie numeroasă şi fericită. Tatăl, Gerolamo Cassar – Girolamo sau, în malteză, Glormu – era nimeni altul decât arhitectul "cavalerilor de la Malta”. Împreună cu soţia lui Mattea, a avut doi fii - între care unul, Vittorio, avea să devină arhitect, asemeni tatălui său – şi trei fiice.
Ar fi poate interesant să putem intra în casa lui Glormu Cassar, să vedem cum trăiau maltezii din clasa de mijloc, pe la anul 1550. Dar nu e nevoie să facem asta, pentru ca să ne impregnăm de spiritul lui. E suficient să mergem la pas prin Valetta, unde multe dintre construcţiile epocii au fost proiectate şi edificate deel. Născut în 1520 într-o familie de sicilieni care emigraseră în Malta, Glormu Cassar a fost mai întâi soldat. A luptat împotriva turcilor, iar priceperea într-ale construcţiilor avea să şi-o dovedească mai întâi la repararea fortificaţiilor, după atac.
Tot în războaie îşI probează inventivitatea, imaginând şi construind complexe maşini de luptă. Învăţase enorm de la inginerii militari italieni şi spanioli pe care cavalerii ioaniţi din Malta îi angajaseră. Unul dintre cei chemaţi să construiască un nou oraş fusese şi italuanul Francesco Laparelli, celebru arhitect medieval, căruia Gerolamo Cassar îi devine asistent. Ioaniţii îl trimit pe Glormu cu o bursă de studii în Italia, pentru a studia arhitectura modernă a epocii, la Roma şi la Neapole. După anul 1569, când Laparelli se întoarce în Italia, Cassar preia conducerea lucrărilor şi proiectează cele mai cunoscute dintre construcţiile medievale care intră, astăzi, într-un tur obligatoriu pentru turistul care ajunge în Malta.
După 1570, Cassar proiectează principalele clădiri ale Vallettei: Palatul Marilor Maeştri, Catedrala St. Ioan, cele şapte "hoteluri” (sedii) ale diferitelor ramuri ale Ordinului, Spitalul şi multe alte biserici. Ca arhitect, militar, a proiectat exterioare şi interioare mai degrabă austere. Dacă se compară stilul arhitectural al lui Cassar, în ceea ce priveşte construcţiile ecleziastice, se observă o mare asemănare cu ceea ce se întâmpla în Renaşterea italiană. Se pare că prima dintre bisericile pe care le-a ridicat a fost cea Augustiniană, în 1571, şi că ea ar fi fost un fel de model, o «machetă în mărime naturală» pentru cea mai importantă dintre operele lui ecleziastice, Catedrala Sfântului Ioan, pe care a început să o edifice doi ani mai târziu. Despre Glormu Cassar nu se cunoaşte exact anul morţii.
Se presupune doar că s-a stins din viaţă în Malta, cândva, între 1586 şi 1592, şi că este îngropat în interiorul bisericii Augustiniene din Rabat. Restul rămâne mister… Doi pictori pentru Catedrala Sf. Ioan Dacă Girolamo Cassar este arhitectul impunătoarei catedrale a Sfântului Ioan din Valetta, cine sunt pictorii care au dus până departe vestea despre frumosul aşezământ religios din Malta? Caravaggio, pe numele său adevărat Michelangelo Merisi, a trăit între anii 1571-1610. Lucrarea sa descrisă cândva drept "pictura secolului al XVII-lea”, şi anume "Decapitarea Sf. Ioan Botezătorul”, este expusă astăzi în Catedrala Sf. Ioan din Valletta. Tot în Catedrală poate fi văzută încă o lucrare a sa, "St. Ieromin”.
Caravaggio a ajuns în Malta în anul 1607 în circumstanţe dubioase, deoarece fugise din Roma pentru a evita justiţia. Era căutat pentru crimă. Oricum, în Malta a fost acceptat în Ordin. Însă libertatea sa a durat puţin peste un an, fiind închis în Fortul St. Angelo, iar mai târziu a fugit în Sicilia, unde a murit cu doi ani mai târziu, la vârsta de 38 de ani. Mattia Preti (1613-1699), de origine calabreză, este asociat cel mai adesea cu împodobirea bisericilor în stil baroc din Malta. El a pictat plafonul boltit din Catedrala Sf. Ioan din Valletta, care ilustrează viaţa Sfântului, lucrare ce a durat cinci ani. Preti a stat în Malta 30 de ani, timp în care a fost admis în Ordin. Tot el este responsabil şi de interiorul baroc al Catedralei. Pereţii din piatră cioplită sunt realizaţi cu cruci malteze, flori poleite cu aur şi alte simboluri. De asemena, el a pictat şi unele piese din capelele laterale.