Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Din cauza formei sale geografice, Halkidiki e comparată, adesea, cu o mână cu trei degete. Grecii nu le spun însă celor trei peninsule "degete", ci "picioare" (chalki, "picior" în greceţte). Casandra, Sithonia şi Athos sunt, de la vest la est, aşadar, trei picioare care, dacă ne raportăm la mitologia greacă, pot întruchipa chiar şi tridentul zeului mării, Poseidon.
Începând din primavară, când peninsula se transformă într-o imensă mare de flori, Halkidiki devine un paradis al amatorilor de sejururi balneare, al montaniarzilor şi al cicliştilor.
Privind pe hartă, primul braţ de la stânga spre dreapta al peninsulei este Casandra, caracterizat ca o regiune plină de farmec. Formele de relief sunt când plate, când vălurite, oferind o succesiune de coline şi de păduri de pin. Dealurile pintenate îşi dau, obligatoriu, sfârşitul în mare, terminându-se cu plaje lungi de nisip şi cu golfuri izolate. Ploile cad abundent iarna, iar vegetaţia rămâne verde, uneori, tot timpul anului. Din unele puncte ale peninsulei, cum ar fi staţiunea Sani, considerată cea mai cosmopolită dintre cele trei, se poate zări în zilele senine Muntele Olimp.
Sani, construită pe vatra unei foste aşezări antice, este celebră pentru plaja sa la 10 km depărtare de satul Nea Fokea, plaja de nisip distinsă cu Blue Flag pentru curăţenia sa. Sani e o staţiune organizată cu multe tipuri de facilităţi ce pot fi uşor accesate. Frecvent, în iunie-septembrie, pe plajă se organizează festivaluri de muzică.
Tot pe malul vestic al Casandrei se află Siviri, intrat de puţină vreme în circuitul turistic şi care îşi etalează tavernele tradiţionale şi spectacolele folclorice care se ţin din iulie până în septembrie într-un amfiteatru.
Al doilea braţ, Sithonia, are plaje lungi de nisip şi apa mării de culoarea turcoaz care nu se deosebeşte cu nimic de cea din Caraibe. Îndepărtându-ne de litoral, găsim, în Sithonia, numeroase flori şi vârfuri muntoase împădurite. Sithonia este, în egală măsură, un loc predilect pentru ciclişti şi amatori de drumeţii montane. Una dintre cele mai frumoase plaje ale Sithoniei, lungă de 5 km, se află la 10 kilometri de pitoreasca aşezare rurală Nikiti şi la 8 kilometri de animatul oraş-port, Neos Marmaras. Sufletul satului Nikiti se află însă în perimetrul monumentelor istorice care se îmbină cu arhitectura tradiţională greacă de dată mai recentă. În acelaşi timp, partea modernă a staţiunii oferă turiştilor toate comodităţile la care pot visa.
Călătorind de-a lungul coastelor vestice ale Sithoniei suntem surprinşi să decoperim staţiunea Porto Carras care adăposteşte unul dintre cele mai frumoase hoteluri din lume, unde se ţin întâlniri internaţionale la vârf, cum ar fi summit-ul Uniunii Europene. Staţiunea are circuit închis şi reprezintă o genială cooperare între arhitectură şi agricultură, prin poziţia sa, resortul fiind deschis spre mare şi închis de plantaţii de viţă-de-vie. Porto Carras este numele domeniului viticol, dar provine de la cel al armatorului multimilionar Ioanni Carras care, la începutul anilor 1960, a avut ambiţia să inaugureze o nouă eră pentru viticultură şi să producă cel mai bun vin din Grecia. El a îmbogăţit viile greceşti din peninsulă cu soiuri aduse din Franţa şi din insulele sudice ale Greciei, creând în scurt timp, un adevarat imperiu al vinului: 60% soiuri albe şi 40% roşii.
Pe partea estică a Sithoniei întâlnim staţiunea Vourvouru, care are numeroşi admiratori. Baza de cazare e diversă, mergând de la hoteluri de patru stele până la locuinţe la particulari. Unele dintre acestea, reproduc vechile construcţii greceşti din piatră, oferind, în plus, confort de lux. La câţiva kilometri de de Vourvourou, se află staţiunea Sarti care anul acesta atrage un număr record de români. Din Sarti, se vede cel mai bine Muntele Athos; cei care găsesc, în Sarti, hoteluri cu vedere la mare, pot, astfel, să-şă înceapă dimineţile cu imaginea legendară a Muntelui Sfânt...
Ultimul braţ, Athos, e cunoscut pentru muntele sau sfânt (Athos, 2033 m) şi republica sa monastică. Circa 1.700 de călugări trăiesc acolo în completă izolare. Mănăstirile pot fi văzute, în general, de la distanţă, facând o croazieră cu vaporul în jurul braţului. Urmând tradiţia, accesul femeilor e interzis în republica monastică, iar bărbaţii trebuie să obţină o atorizaţie de călătorie eliberată de autorităţile religioase greceşti. Zilnic, sunt permise pe insulă nu mai mult de 200 de vizite care, de regula, nu pot dura mai mult de 4 zile.
La frontiera republicii monastice se află oraşul Ouranoupolis, al cărui nume înseamnă, în traducere, "oraşul cerului". E un excelent punct de plecare, cu tot felul de ambarcaţiuni, în jurul Muntelui Sfânt, dar şi pentru mici excursii pe spinare de măgar, de-a lungul plajelor şi pe munte. Nu pe cel sfânt, fireşte.
