Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
5.10.2010 La ora 12 ridicam ancora si iesim din zona portului Mindelo, insula Sao Vicente, Capul Verde. Vom traversa Oceanul Atlantic si ne vom opri in Brazilia. Este o traversada lunga, avem de acoperit 1600 de mile. Sunt mai multi factori care intervin in aceasta etapa. Vom trece din Emisfera Nordica in Emisfera Sudica taversand Ecuatorul. Intre Oceanul Atlantic de Nord si Oceanul Atlantic de Sud exista o zona de convergenta intertropicala, o centura de presiune scazuta, numita si zona calmurilor ecuatoriale sau Doldrum. Traversarea acestei portiuni de ocean da mereu batai de cap navigatorilor si este un subiect frecvent dezbatut.
Echipajul corabiei "Speranta" a fost si el pus la grea incercare in aceeasi zona a oceanului. E drept ca scriitorul Radu Tudoran a folosit ca sursa de inspiratie cartea lui Joshua Slocum: "Navigand Singur in Jurul Lumii". Putini stiu ca Radu Tudoran a tradus impreuna cu Dinu Bondi cartea lui Charles Darwin: "Calatoria Unui Naturalist in Jurul Lumii pe Bordul Vasului Beagle". Cartea a aparut in Romania in 1959, editie pe care o avem si noi. Aceste doua carti ocupa un loc de cinste la bordul velierului Phoenix alaturi de "Toate Panzele Sus".
Am pornit asadar la drum intr-o noua aventura. Dupa ce am iesit in canalul dintre insulele Sao Vicente si Sao Antao vantul si-a facut simtita prezenta. Bate din pupa la 25-30 de noduri. Pe masura ce ne indepartam de insule vantul slabeste in intensitate. Reincepem programul obisnuit de navigatie. Dupa o cina constand din salata orientala imi preiau cartul. Domnul capitan se repauzeaza. Miercuri (6.10) vantul slabeste in cursul diminetii, avem alura de mare larg; mergem cu 5 noduri. La ora 12 Marius ia punctul si stabileste cursul: avem 920 de mile pana la Ecuator. Dupa amiaza intensitatea vantului creste la 22-23 de noduri. Pregatesc paste cu "jamon". Am cumparat din Las Palmas o jumatate de pulpa de porc afumata. Are termen de garantie un an si nu trebuie tinuta la frigider. E un fel de vaca a navigatorului. Luam cate un digestiv in cockpit dupa care Marius merge la odihna. In timpul cartului ascult la iPod teatru radiofonic. Mare minune si tehnica asta! Timpul se scurge mai usor si cu folos. Multumim prietenului Dan!
Joi (7.10) vantul s-a rotit; este din ENE. Marius trece focul mare in tribord. Este foarte cald si umiditatea este crescuta. Facem baie intai cu apa sarata si apoi ne clatim cu cate 8l de apa dulce de palarie. Cand sa ne relaxam si noi dupa baie, a venit un nor de ploaie care a intarit vantul. Marius ia doua tertarole la randa si reduce focul. Se clateste inca o data cu apa de ploaie. Cum trece norul trece si vantul. Dupa-amiaza pregatesc un bors de pui. Vantul s-a mutat spre NE. Capitanul trece focul mare tangonat in babord si deroleaza focul mic in tribord. Avem "toate panzele sus". Este o briza placuta la 8-10 noduri, inaintam cu 4 noduri. Luam masa in cockpit. Un oaspete neanuntat vine la cina: un pescarus tanar. Face cateva volte si apoi aterizeaza pe apa. Marius ii arunca o bucata de paine. O insfaca bucuros si ramane sa o savureze. Dupa inca doua portii dispare. Vorba lui Marius:"N-a avut saracul noroc la pescuit si a venit la cerut". Vantul ramane constant. Este alizeul de N-E care bate la 10-12 noduri. Navigatia e de placere.
Acelasi alizeu s-a mentinut si a doua zi (8.10). Pescarusul, pe care l-am botezat Dodo, s-a prezentat la micul dejun. Nu am avut nici o variatie in program. Meniul este de regim. Cred ca am luat un virus care bantuia prin Capul Verde si ne-am deranjat la stomac. Mancam cartofi fierti si pilaf de pui. In loc de apa bem ceai de menta.
Sambata (9.10) la ora 1.30(a.m) se vad fulgere in prova. Un plafon de nori negri trece pe deasupra intarind vantul si aducand cativa stropi de ploaie. Fulgerele se intetesc; sunt departe, trec 20-30 de secunde pana se aud bubuiturile. Ne apropiem de zona calmurilor ecuatoriale. Stim teoretic ca vom avea portiuni de calm plat urmate imediat de furtuni cu puternice descarcari electrice. Ma trezesc din cauza fulgerelor si ies in cockpit. As minti sa spun ca nu-mi pasa. Simt cum ma cuprinde teama, nu stiu de ce. Poate pentru ca suntem in mijlocul oceanului. Marius ma linisteste. Nu se poate intampla nimic rau. In Las Palmas a facut o legatura intre port-sartul sartului din tribord si derivorul metalic. A folosit un cablu gros care sa permita scurgerea curentului. Ma culc in cuseta de navigatie ca macar sa nu mai vad fulgerele. E sambata dimineata si toata lumea e libera week-endul asta. Mai multi delfini fac jogging la ora sase, in cartul meu. La 9.30, in cartul lui Marius, un ton de un metru ni se alatura. Inainteaza paralel cu barca. Ne crede colegi. Marius desface plotterul si ii deconecteaza toate cablurile. E o masura de prevedere. In cazul in care ne loveste un fulger s-ar putea praji toata aparatura de bord sau, in varianta cea mai neagra, sa ia foc barca. In acelasi scop pregateste un bidon de plastic etans in care pune mai multe lucruri: un GPS portabil, cutit, lanterna, statie VHF, folii de supravietuire, baterii, chibrite speciale, pistol si rachete de semnalizare, ochelari de scafandru, plasa de pescuit mica, struna de diferite tipuri, carlige. Marius imi spune ce trebuie sa fac in situatia in care am fi nevoiti sa abandonam barca. El va desface dingyle si barca de salvare. Eu iau banana impermeabila in care sunt acte si bani, paturi si haine groase. Ma urc in barca de salvare, iau bidonul de supravietuire. Marius mai trebuie sa ia bidon cu apa si harponul. Aceste masuri sunt valabile si in zona Capului Horn.
Ca sa indulcim atmosfera am discutat cu echipajul si am stabilit ca sambata sa ascultam muzica usoara romaneasca. Trec grenuri peste grenuri. Marius roleaza si deroleaza focuri. Intre o "Mandolinata" si o "Broscuta Oac" vine un gren care tine pana ce "Macaralele" rad iarasi in soare. Un alt front se apropie in jurul orei 16. Nori negri uriasi formeaza un zid in fata noastra. Ai zice ca vine potopul. Marius reduce velatura. Dupa 20 de minute frontul trece; mult zgomot pentru nimic. Am pregatit snitele din piept de pui si piure de cartofi, preferatele capitanului. Marius a lasat ambele linii pentru pescuit dar pana azi nu a vrut nimeni sa se ofere voluntar. Duminica (10.10.2010!), inca o zi libera pentru vietuitoarele din ocean. La 6.30 dimineata Marius schimba momeala unei mulinete; pune un peste artificial si lasa 30 de metri de struna. La cealalta mulineta are un calamar "modificat genetic", cum zice el. Sunt doi calamari din cauciuc pusi unul peste altul. La ora 7.15 mulineta din babord da alarma. Marius o blocheaza si incepe sa roleze focul mare. Porneste sa sune si cea de-a doua mulineta. M-am trezit in sunetele celor doua scule de pescuit. O, ce muzica placuta! Iau in primire mulineta din babord. Marius da jos si randa. Mulinez, astept, mulinez, astept. Reusesc sa aduc pestele aproape de barca. Marius face acelasi lucru la mulineta din pupa. Incarca apoi harponul si trage in "pestele meu". Ridica in barca un macrou spaniol de toata frumusetea; are un metru lungime si e in jur de 10-12 kg. Aduce si pestele lui aproape de barca. Are aceeasi talie ca si cel din cockpit, macrou spaniol. Decidem pe loc sa-i dam drumul. E prea mult peste pentru noi doi. Marius isi pune manusile, scoate repede carligul cu patentul si arunca pestele in apa. Si-a revenit imediat si s-a scufundat. Fericitul! Am baut cafeaua si apoi ne-am luat de transat macroul in cockpit. L-am impartit in "meniuri": capul si coada la bors, partea anterioara taiata in felii merge la prajit. Restul e pentru mancare chinezeasca. Am facut pachete si le-am bagat in frigider. Marius a spalat cockpitul. Nici n-am stiut cand a trecut dimineata. Dupa-amiaza ne relaxam citind Asimov. La ora 16 avem un musafir: un petrel micut, epuizat. Marius ii arunca firmituri de paine. Pasarea se agita, nu-si gaseste locul. Intra in cabina si se aseaza pe o bara( tine-te bine). Nu o deranjam. Am prajit pestele si am servit masa in cockpit. Navigam foarte confortabil. Desi avem toata velatura ridicata ne leganam usor. In cursul noptii petrelul si-a schimbat locul, s-a asezat pe geanta cu cabluri. Spre dimineata(11.10) a cazut in pat. S-a zbatut de cateva ori si si-a dat sufletul. Nu aveam cum sa-l ajutam. Pacat!
Pe la ora sase vine un front care aduce o ploaie torentiala. Marius colecteaza apa de pe acoperisul cabinei in bidoane. Pune furtunul si umple si tancul. Dupa jumatate de ora frontul trece dar noi avem apa din belsug. La ora 10 vine un alt front cu ploaie. De data asta facem dus. Cam asa s-au scurs doua zile, intre succesiuni de fronturi care au alternat cu calm plat. Marius e cel mai oropsit; ridica si coboara vele intr-o veselie. Abia miercuri (13.10) vantul se schimba si incepe sa bata din sector WSW la 10-12 noduri. Marius deroleaza focul mare, da drumul si la o tertarola la randa. Inaintam cu 5,5 noduri, o viteza foarte buna pentru aceasta zona. La ora 15.30 incepe sa se formeze un front in partea vestica de la nivelul marii pana la cativa km altitudine. Cat cuprindem cu ochii cerul e vanat, foarte amenintator. Zona mai este numita si "ceaunul cu cerneala" Dupa o ora tot decorul sinistru dispare. Vantul isi face de cap; se schimba exact pe directia noastra de mers. Bate cu 8-10 noduri, inaintam cu 3,5-4 noduri. Marius schimba cursul, ceea ce insemna ca vom devia de la curs. Am pregatit o chinezarie din care eu am mancat doar orezul. Nu ma simt grozav, cred ca e tot virusul din Capul Verde.
Joi (14.10) in ciuda noastra vantul aramas constant. Am deviat 44,6 mile. Facem volta, sport pe care nu l-am prea practicat noi de cand navigam. Vantul creste in intensitate. Avem aliura de vant strans. Reusesc cu greu "in cote si-n janunche" sa fierb cafeaua si niste oua. Mancam chinuit, suntem bandati la 35 de grade cu un vant la 18-20 de noduri. Unde-i frate calmul ala ecuatorial?! Citez din jurnalul lui Marius: "Ma simt frustrat. Din toata roza vanturilor care are 360 de grade, in zona de calm ecuatorial, avem vantul din fata, constant de mai bine de 24 de ore. Cartile pilot nu mentioneaza asa ceva. E poate o anomalie de care avem noi parte. Ghinionul nostru!" Dupa ora 12 vine si un front, cireasa de pe tortul deja ornat. La ora 17 incalzesc borsul de peste pregatit cu o zi in urma. Il mancam cu paine uscata deoarece nu pot sa coc paine. La ora 19 mai facem o volta ca sa nu ne iesim din mana. Vineri (15.10) la ora 2 a.m. facem o voltuta draguta si apoi raman de cart. Vantul e constant, 20-22 de noduri. Barca se loveste de valuri de zici ca se rupe. Marius nu poate sa doarma. Dimineata este mohorata, la fel suntem si noi. Mancam taieturi ca nu pot sa pregatesc nimic. Si aveam atatea in plan: paine, pizza, clatite...Dupa amiaza o omoram cu filme. Avem curent, Slava Domnului! Cina a avut gust de mancarica de cartofi chinuiti.
Sambata (16.10) vantul isi schimba directia. Incepe sa bata din sector sudic. Marius ajunge la concluzia ca am facut cunostinta cu alizeul de S-E. Dupa ce ne bem cafeaua, punem la capa. Avem program administrativ. Marius umple tancul de motorina si muta cateva bidoane in babord ca sa echilibreze barca. Eu am curat frigiderul, fac ordine la bucatarie si in cabina. La sfarsit facem o baie cu apa sarata, ne clatim cu apa dulce dupa care luam un mic dejun intarziat. La cina am avut iahnie de fasole. Ziua de zi are o semnificatie deosebita: traversam Ecuatorul. La ora 22.20 trecem de hotarul invizibil care desparte cele doua emisfere. Am traversat Ecuatorul la longitudinea de 28 grade, 59 de minute W. Cu doar 30 de mile mai sus a traversat si Slocum cu al sau Spray. Suntem pentru prima data in Atlanticul de Sud. Am respectat traditia si am baut cate un pahar de apa din ocean.
Duminica (17.10) vantul s-a stabilizat. Bate din sector SSE la 16-18 noduri. Oceanul este agitat, valurile au 2-2,5m. Vedem tot mai multe vapoare, semn ca suntem pe drumul cel bun. Dupa pranz mulineta incepe sa sune. Marius vede un ditamai peste spada care are mai mult de un metru lungime. Atat s-a zbatut ca pana la urma a rupt linia. Sa fie sanatos! Dupa-amiaza vizionam filme. In carturi citim de zor. La fel s-a scurs si ziua de luni (18.10). Marti (19.10) am prins in cursul diminetii inca un macrou spaniol, ceva mai mic decat predecesorul lui. Ne bucuram ca avem variatie in meniu. Pana in Recife mai avem de parcurs 300 de mile. Dam ceasurile cu o ora in urma. Vantul este din sector SE la 14-16 noduri. Avem in travers la 32 de mile insula Fernando de Noronha. Timpul frumos ne permite sa facem baie cu apa sarata. Am fost destul de pedepsiti cu baia in aceasta traversada. Aliura de vant strans, ploile si vantul nu ne-au permis nici macar aceasta bucurie. Si cand te gandesti ca sunt atatea femei care ma invidiaza! Daca as fi pe un vas de croazirera, un hotel plutitor cu multe etaje, as intelege. As avea chiar dileme de genul: sa merg la Spa sau sa urc la piscina?! Poate ca pe la varsta de 70 de ani ma voi "aventura" si eu intr-o astfel de calatorie. Deocamdata am alte planuri.
Miercuri (20.10) vantul s-a mutat spre Est. Marius tangoneaza focurile. Ziua temperatura creste , sunt 30 de grade in cabina. Avem toate hublourile deschise. Mai avem 186 de mile pana la Recife. Inca o dupa-amiaza trece vizionand filme.
Joi (21.10) este ultima zi de navigatie. La ora 12:00 mai sunt 80 de mile pana la Recife. Creul este senin, avem o briza usoara. A sosit un delegat din Brazilia sa ne intampine. E un pui de vrabie care ia in primire barca si echipajul. Intra si iese pe hublouri. In primele zece minute gaseste un pachet cu pesmeti si se alimenteaza fara jena. Se da si la cateva napolitane pe care le pastram si noi pentru vremuri grele. Sper ca nu toti brazilienii sunt ca vrabiuta asta.
Am pregatit un ultim bors de peste; mai aveam trei morcovi ofiliti si un ardei deshidratat din Las Palmas.
In cursul noptii se vede haloul orasului Recife. Ne apropiem de continentul sud-american. Este pentru prima data cand vizitam Brazilia. Corabia Speranta s-a oprit la Pernambuco. De fapt, aceasta este denumirea statului, Brazilia fiind o republica federativa. Capitala statului Pernambuco este Recife. Nu vom sta decat trei zile aici. Mai avem drum lung de parcurs.
Vineri (22.10) la ora 9 ajungem in dreptul Yacht Clubului numit Yate Clube Pernambuco. Vine un tip cu o barca si ne ajuta sa ne legam la un buoy. Ne ureaza bun venit. Am ajuns in Brazilia. Am traversat din Cap Verde 1725 de mile in 17 zile. Suntem obositi dar bucurosi de un nou punct atins pe harta. Expeditia continua.
Citește pe Antena3.ro
