Lalele sau ciuperci halucinogene? Prostituţie „la liber”, la felinarul roşu sau morile de vânt? Bicicletele sau... sex-show-urile din localuri? Ce aduce profit la Amsterdam? Mulţi dintre cei care au vizitat acest oraş atât de controversat tind să spună că desfrâul atrage turiştii, însă tot poveştile lor scot la iveală o frumuseţe aparte, pe cât de sălbatică, pe atât de rafinată a locurilor.
„Iau decizia, într-o zi de iarnă, să mă opresc din tumultul problemelor pe care le am şi să plec undeva. Intru pe internet, găsesc o ofertă pentru trei nopţi la Amsterdam, la 250 de euro. Bun preţ, îmi spun. Cu tot cu avion, cu hotel de trei stele, situat central. Foarte bine pentru mine, pentru că un mai fusesem la Amsterdam. Împachetez şi plec a doua zi. Era vineri. Ajung la ora 9:35 pe aeroportul din Schiphol, iau un taxi, plătesc 15 euro şi ajung la hotel, chiar pe unul dintre malurile Amstelului. Imediat după ce mă cazez, plec spre Gara Centrală. Pe drumul şerpuit, printre canale, descopăr un oraş înţesat de petrecăreţi, cu micile taverne marinăreşti care te îndeamnă să le treci pragul.
Mă amestec prin mulţimea pestriţă pentru a intra în spiritul acestui oraş dezinvolt până la imoralitate. Şi spun asta pentru că înainte de a ajunge la Gara Centrală, descopăr că, fără să-mi dau seama, am intrat în celebrul Cartier Roşu. În vitrine, în loc de produse din diferite game găsesc expuse femei! Auzisem poveşti, văzusem fotografii, numai că impactul a fost puternic acolo, faţă în faţă cu... situaţia. Am o cultură creştin-ortodoxă, dar nu mă pot abţine şi întreb care este preţul. Răspunsul e din nou şocant: de la 15 euro! O întreb apoi pe fată cât plăteşte pe vitrină şi mă lămureşte imediat: «Suntem patru fete pe o vitrină şi lucrăm în ture. Plătim împreună 300 de euro pe zi». Brusc aud pe cineva vorbind limba română şi-mi dau seama că fetele sunt din România.
Îmi continuu conversaţia în limba română, iar fata îmi spune că jumătate dintre prostituatele de la Amsterdam sunt românce. Plec instinctiv capul şi-mi văd mai departe de drum, refuzând să cred ce mi-a spus prostituata”, povesteşte Alina Dobre, după prima vizită la Amsterdam.
Oraşul, cu toată nebunia lui, atrage mii, zeci de mii de curioşi sau oameni dornici de o libertate pe care nu o au în altă parte a lumii. E o junglă culturală, colorată pestriţ. Iar agenţiile de turism fac reduceri substanţiale în această perioadă, în special de Ziua Îndrăgostiţilor.
„Oamenii par toţi turişti. Mă întreb unde or fi localnicii. Descopăr un oraş colorat şi vesel care stârneşte buna-dispoziţie şi cheful de petrecere. Casele din secolul al XVII-lea şi miile de flori oglindite în apa canalelor dau o senzaţie unică vizitatorului, îndemnându-l să urce pe o bicicletă şi să cutreiere fără oprire acest oraş atipic. Cu harta în mână vizitez Muzeul Sexului (13 euro), Muzeul de Ceară Madame Tussaud's (16 euro) şi trec pe lângă Palatul Marinei, Muzeul Nemo, Căpitănia portului sau Gara Centrală, monument în stil victorian, de la 1867”, povesteşte Adela, o altă tânără care a ajuns recent la Amsterdam pentru prima oară.
„Interesante la Amsterdam sunt faimoasele coffee shopuri şi ceainării chinezeşti. Prima oară când am intrat într-unul am văzut cu ochii mei un meniu... cu droguri! Lângă bar stătea scris mare că «Fumatul este interzis!», dar era un fum de-l puteai tăia cu cuţitul în toată cafeneaua. Barmanul a venit la mine să mă atenţioneze că în local nu se fumează şi mi-a arătat cu degetul afişul de lângă bar... Am făcut ochii mari şi i-am cerut lămuriri. Explicaţia a venit imediat: nu ai voie să fumezi în coffee shopuri decât marijuana sau haşiş. Mi se pare absolut nebunesc acest oraş, dar şi foarte interesant pentru turişti, nefiind nici scump”, povesteşte Oana Dănilă, agent de turism.
„Treceam pe lângă monumentala clădire a Muzeului Rijkmuseum (Muzeul de Stat). Mă gândesc să intru în Portul Vechi. Cumpăr o mini croazieră cu 8,5 euro şi mă plimb cu vaporaşul pe canalele care au dat Amsterdamului numele de Veneţie a Nordului. E cel mai potrivit prilej de a admira Muzeul Marinei, Casa Rembrandt şi Hotelul Europa Heineken. Când m-am plimbat pe strada Rokin, pe sub cele 12 porţi ale Ceylonului, am avut senzaţia că timpul s-a oprit în loc. Aici redescoperi atmosfera flamandă de acum câteva secole. Senzaţiile cele mai tari însă le-am trăit pe străzile încărcate de mistere ale Cartierului Roşu. Aici, surprizele te însoţesc la tot pasul. Am avut impresia că joc într-un film... e adevărat, într-un rol secundar...”, povesteşte Adrian pe blogul său.
„Pătrunsă de viaţa de noapte a capitalei Olandei, m-am gândit să merg la un club celebru. În fiecare seară, peste 2.000 de oameni sunt atraşi de ritmurile magice ale acestui megatărâm al distracţiei. Este doar unul dintre miile de locuri pe care îl are oraşul pentru distracţia care nu conteneşte niciodată. Am intrat şi la un show erotic, să văd despre ce e vorba. Costă 30 de euro, dar e ceva ce n-am mai văzut. Şi după 45 de minute m-am edificat...”, povesteşte Manuela Ene, agent de turism. Iar aceste relatări pot continua la infinit, subiectul fiind atât de plin de surprize.