Maries

Un satuc din muntii insulei grecesti Thassos. Dincolo de el, mai sus, la capatul unui drum forestier si, mai departe, pe firul apei in amonte, printre pereti de piatra, stanci uriase pravalite si copaci batrani, ajungi la o cascada nu mai inalta de 3 metri - unde apa cade racoroasa in suvoi peste un tapet gros de muschi verde ce acopera peretele de stanca... Caldarea cascadei se revarsa peste un podis de piatra intr-un helesteu circular in care, daca arunci firimituri de paine, apare din adancuri o ceata de pesti hamesiti... Peretii de stanca tasnesc in sus, intr-o arhitectura de terase pline de vegetatie. Deasupra, cerul limpede si curat de vara. Prin aer danseaza libelule uriase si fluturi grasi. Pe o margine de piatra ajungi la firul de apa al cascadei si ai loc sa te lipesti cu spatele de muschiul verde peste care curge apa. Muschiul se simte ca un burete matasos, iar suvoiul de apa te imbraca din cap pana in picioare in racoarea lichida... Cand simti ca incepi sa tremuri de la apa de munte, nu ai decat sa faci un pas in fata si sa te lasi sa cazi in caldarea de piatra ca intr-o piscina naturala... Poti sa-ti petreci ore intregi in acest Eden, uscandu-te la plaja pe lespezile uriase de piatra ca apoi sa te bagi iar sub cascada... Vorba unui prieten - cea mai minunata baie naturala din lume, intr-o dimensiune temporala oprita vesnic in sezonul verii...

Dupa cateva ore in Paradis am plecat inapoi spre Maries, pentru o copioasa masa traditionala greceasca de pranz la una din tavernele din sat.

Satul este croit pe stanci, cu case agatate pe platforme de beton si piatra ce comunica intre ele printr-o retea alambicata de scari, formand strazi inguste si abrupte intre cladirile albe sau cu fatade de piatra. Cu toate astea, agatat intr-o coasta de munte, Maries este plin de o vegetatie ce s-a incapatanat sa prinda radacini in orice crapatura de stanca. Piatetele mici, pavate cu piata, formate din cateva case, sunt ireal parca acoperite de frunzisuri dese de copaci ce se intrepatrund formand bolti racoroase. Piata centrala din Maries este formata din 5 case, dintre care trei, asezate intr-un fel de semicerc, au la parter cate o taverna familiala cu terasa. Iti dai seama care mese ale cui sant numai dupa culoarea diferita a fetelor de masa si a scaunelor. La taverna Metsas, unde ne asezam, scaunele de lemn si carourile fetelor de masa sant verzi. Mai incolo, frumos aranjate, asteptand oaspetii, se afla scaunele si mesele albastre si, respectiv, rosii ale celorlalte doua taverne. Totul pare un decor de piesa de teatru sau de film, avand drept tavan frunzisul des al copacilor - dar nu, totul este cat se poate de real si natural.

Metsas este o taverna de familie. Azi ne serveste Helleni, una dintre cele doua fete. Mama si sora gatesc, in timp ce baietii si tatal se ocupa de aprovizionare. Dupa un metrio (cafea greceasca mediu dulce) si apa rece, devoram bunatatile din meniul familial de azi. Sa mai adaug ca mancarea a fost exceptionala, portiile mari, preturile mici si serviciul luminat de zambetul larg al lui Helleni si privirile ei albastre. Dupa nici trei sferturi de ora, eram inapoi la malul marii pentru spectacolul apusului pe plaja de la Salonikios...