Am urmărit, ca în fiecare an, ceremonia de la Oslo, unde marile spirite ale lumii sunt aduse în prim-plan pentru curajul și demnitatea cu care au apărat libertatea. De data aceasta, m-am simțit mai aproape ca oricând de acea sală încărcată de emoție, pentru că în povestea Mariei Corina Machado există și o punte către România, prin prietenia cu compatriotul nostru Dragoș Dolănescu, stabilit în Costa Rica.
Maria Corina Machado a fost, vreme de două decenii, una dintre cele mai puternice voci ale opoziției din Venezuela. Într-o țară sufocată de corupție, sărăcie și represiune, ea a avut curajul să spună „nu” dictaturii, riscându-și viața în fiecare zi. În spatele imaginilor de la Oslo, în spatele aplauzelor și al discursurilor oficiale, se află ani de suferință, închisori, prieteni pierduți și o luptă dusă adesea în tăcere.
Puțini știu însă că în momentele cele mai grele, când regimul de la Caracas o voia eliminată din viața publică, Maria Corina Machado a avut parte de sprijinul unor oameni care au crezut în libertate nu doar din vorbe. Printre aceștia, s-a aflat și fiul marelui Ion Dolănescu, Dragoș Dolănescu, stabilit în Costa Rica, unde este deputat și activist pentru democrație în America Latină. Dragoș nu este un simplu simpatizant. De ani buni, el s-a implicat direct în sprijinul mișcărilor civice din Venezuela, Cuba și Nicaragua, țări în care libertatea de exprimare este adesea o formă de curaj extrem. A organizat conferințe, a ținut legătura cu lideri ai opoziției, a oferit sprijin logistic refugiaților politici și a dus mesajul libertății mai departe, acolo unde mulți au încetat să mai creadă. Într-un moment în care lumea liberă părea să fi uitat de drama Venezuelei, el a reușit să atragă atenția asupra cauzei acesteia chiar în forurile internaționale. Datorită sprijinului pe care acesta l-a acordat mișcărilor civice și a legăturilor cu Maria Corina Machado, Dragoș Dolănescu a fost declarat persona non-grata în Venezuela.
Iar dacă astăzi Maria Corina Machado se bucură de recunoașterea lumii, un rol important l-au avut și aliații din umbră - oameni care au știut să construiască punți între continente, între culturi, între visul latino-american și idealul occidental. Printre aceștia s-a numărat, fără îndoială, și președintele Statelor Unite, Donald Trump, care a fost tot timpul un susținător deschis al opoziției venezuelene, în special al Mariei Corina Machado, care, fără susținerea președintelui SUA, probabil nu mai era astăzi în libertate.
Premiul Nobel pentru Pace nu este doar o medalie și un discurs. Este o amintire vie că lupta pentru democrație nu se termină niciodată. Iar pentru noi, cei care privim de departe, poate fi și o lecție despre curajul individual, despre prietenie și despre forța solidarității. Mă gândesc că, uneori, oamenii care schimbă lumea nu poartă uniforme și nu conduc guverne, ci au în inimă o convingere de nezdruncinat: că libertatea merită orice risc. Maria Corina Machado a demonstrat asta prin fapte, iar Dragoș Dolănescu a arătat că un român, chiar și departe de casă, poate fi parte dintr-o istorie mare, scrisă cu demnitate și curaj.
Poate că nu întâmplător, atunci când a fost anunțat numele Mariei Corina Machado, am avut impresia că în sală s-a auzit, pentru o clipă, un ecou de speranță care a străbătut Atlanticul.
Dragii mei, noi ne vedem vinerea viitoare cu sănătate, în pace și siguranță. Doamne ajută!
„Cu câteva ore înainte de a fi deportat din Venezuela, am reușit să mă întâlnesc cu Maria Corina Machado”, Dragoș Dolănescu
Dragoș Dolănescu, discursul de la Palatul Parlamentului din Caracas, Venezuela, când a cerut libertate pentru poporul din Venezuela. După acest discurs, Dragoș Dolănescu au fost declarat persona non-grata, escortat la aeroport, expulzat și avertizat să nu încerce să mai intre în Venezuela, pentru că va fi arestat.



