Am ajuns într-o zi de duminică. Mă mir că văd așa multă lume pe străzi. Dacă în Costa Rica ziua de sâmbătă este deja zi lucrătoare, iată că în Peru, mulți oameni muncesc și duminica. Merg, împreună cu prietenul meu la târgul duminical. Ne ducem acolo unde români din comunitatea noastră își expun produsele și fac vânzare bună. Ne apropiem de standul firmei „De la Bunicu’”. Mâncare românească. Gustăm un cârnat cu pâine de casă. Are destui mușterii. Doamna Laura, o româncă numai inimă și entuziasm. Mai sunt câteva românce în echipă, toate pline de viață, cu produse de prima mână, toate vesele și debordând de energie. Smaranda, Diana, Paula. Le urez vânzare bună și plecăm.
Apa minerală românească, apreciată în Peru
M-am uitat pe un top internațional cu cele mai bune 50 de restaurante din lume. Pe primul loc este un restaurant din Peru. Are rezervări până aproape de luna octombrie, apoi restaurantele de pe locul șase și de pe locul 26 sunt tot din Peru. La ultimul reușim să ne apropiem. La celelalte nu poți parca decât dacă ai rezervare în ziua și ora respectivă. La cel din urmă, Merito, am văzut că apa minerală este din România, Aqua Carpatica. Nu avem rezervare, dar vorbim puțin cu un șef de sală. „Este foarte apreciată apa românească la noi. Este prima opțiune a clienților”, ne zice.
Prietenul meu mă duce apoi la unul din sutele de magazine alimentare din Lima unde se vinde Aqua Carpatica. Holi, un lanț de magazine de mărime medie, apa noastră tronează pe raftul plin cu băuturi. Iar clienții o cumpără cu baxurile. Am senzația că sunt într-un oraș românesc.
Se apropie Ziua Națională a Republicii Peru. Din nou o surpriză plăcută. Ambasadoarea noastră, Camelia Ion Radu, împreună cu reprezentanta Uniunii Europene la Lima, Narcisa Vlădulescu, și domnia sa diplomat român. În jurul meu se vorbește românește. Am o senzație ciudată. Sunt în România sau în Peru? Extraordinară reprezentare, remarcată de către tot Corpul Diplomatic acreditat la Lima.
Urmează o săptămână de hoinărit pe străzile orașului. Sentimentul că mă simt acasă nu mă părăsește. Întâlnim turiști români. Unii mă recunosc, ne dăm mâna veseli, facem schimb de idei și sfaturi de călătorie, de cumpărături și deja strada se umple de râsete și vorbe rostite tare în limba română.
Dragii mei, noi ne vedem vinerea viitoare, tot de la un alt capăt al pământului, cu sănătate, în pace și siguranță. Doamne ajută!


