Santorini - vacanţa pe un vulcan

În vara lui 2008, puneam, prima dată, piciorul pe insula Santorini. Făcusem un drum lung, cu maşina de la Bucureşti la Atena (se poate merge şi cu avionul, făcând escală la  Atena), apoi, 8 ore cu feribotul până la Akrotiri, mică localitate de pe insula pe care o alesesem pentru a petrece doua săptămâni ieşite din comun (în treacăt fie spus, Santorini e destinaţia no. 1 pentru căsătoriile cu ştaif). Şi nu m-am înşelat. Cele două săptămâni pe Santorini  au valorat cât un an de vacanţă în oricare altă parte a lumii.

Încă de la debarcare, am înţeles că, în Santorini, voi trăi viaţa de două ori,  pentru că, aşa s-a întâmplat, fără voia mea, am intrat, ca figurant, în cadrul unui film care tocmai se turna, în port. Actor dar şi spectator am fost şi în  următoarele zile.

De ce am ales ca loc de domiciliu temporar Akrotiri? Pentru că localitatea se află în extremitatea estică a insulei, exact la polul opus celebrei Oia, dar la fel de dăruită de Dumnezeu cu cele mai frumoase asfinţituri de pe pământ (adevar confirmat, de altfel, de almanahurile turistice). În fine, soţia mea a plâns, la început,  de-atâta frumuseţe, pe când  urcam şoseaua şerpuindă pe Caldera - abruptul creat de cutremurele succesive de care Santorini nu duce lipsă nici azi. Turistii sunt fascinaţi să descopere ce a mai rămas dintr-o insulă înfloritoare, leagăn al civilizaţiei preistorice, tărâm al legendarei Atlantida, după mişcările tectonice devastatoare care au transformat-o într-o limbă de pamânt, ca o seceră, aşa cum, de altfel, i s-a şi spus - "insula seceră" -, transformare asemănătoare cu cea a lunii când ramâne într-un singur pătrar.

Aproape toti turiştii pe care i-am întâlnit în port aveau trei probleme: prima - cum să ajungă la Fira, capitala insulei,  de unde se priveşte, cu capul în jos, Caldera (căldarea), golul marin format dupa prăbuşirea a trei sferturi din insulă;  doi, cum să ajungă pe  vulcan; trei, cât de repede să plece înapoi acasă, pentru a  nu-i prinde un eventual cutremur (spaimă care ar putea să se materializeze, de altfel, într-un procent mult mai mic decât cred călătorii)...

Deoarece presupun că vreţi să ajungeţi şi dumneavoastră pe Santorini (ceea ce vă doresc din tot sufletul), trebuie să vă spun că, pe lângă Caldera, Santorini are şi alte puncte de interes turisic pe care trebuie să le descoperiţi. Aşadar, nu vă planificaţi doar excursii de o zi pe insulă, ci încercaţi să profitaţi abundent de tot ceea ce vă poate ea oferi, într-un interval de şedere fără prejudecăţi.

Iată câteva sugestii: în caz că v-aţi rezervat doar câteva zile, trei obiective sunt obligatoriu de atins. Akrotiri, unde se află Muzeul arheologic al civilizatiei preistorice locale, Muzeul preistoric din Fira, capitala insulei şi un apus de soare la Oia sau Akrotiri.

Fira este cel mai aglomerat punct al insulei. "Agăţat" pe stâncile înalte ale Calderei, el atrage, în toate anotimpurile (aici, nu ninge niciodată), zeci de mii de turişti, făcând din Satorini destinatia insulară numărul unu în Europa. Privind dinspre oraş către mare, vedearea e fantastică! Puteţi ajunge în port coborând cele 587 de trepte, călărind un "barron" (măgăruş) ori cu telecabina. Din port, se poate lua un vaporaş care duce pe Thirasia, un "rest" mai mic din vechea insulă Santorini (şi unde turismul modern nu a intrat atât de agresiv, aşa că, dacă vă place singurătatea, poate fi chiar destinaţia pentru întreaga vacanţă), după o escală de o oră pe Nea Kameni, insula fără viaţă, care s-a născut relativ recent, acum o jumătate de secol, în urma unei erupţii submarine. O insulă pe care aveţi posibilitatea să coborâţi, fără riscuri, într-un vulcan stins.  


"DEASUPRA VÂNTURILOR"
De la Fira, se poate ajunge, în câteva minute, la Oia, în partea de nord-vest a insulei. Casele din localitate (cave) sunt săpate în lava vulcanică, iar hotelierii fac un business extraordinar vânzând camere în astfel de locaţii pentru care preţurile ajung, în unele cazuri, să se dubleze. Dacă Fira este modernă, Oia este elitistă şi nu puţină lume crede că Paradisul ar putea avea, în Oia, o ipostază plauzibilă.

Îndreptându-ne de la Fira spre extremitatea estică a insulei, descoperim Akrotiri, localitate de pescari renumită din punct de vedere turistic, atât prin escavaţiile arheologice, cât şi prin plajele sale cu nisip de culoare roşie, albă sau neagră, în funcţe de  etapele din istoria geologică a insulei. La Akrotiri, vă recomand hotelul numarul 1 în preferinţele din 2010 ale turiştilor  de pe TripAdvisor, "Apanemo" (80-120 euro pe apartament, în sezon), acolo unde am stat şi eu, cu doi ani în urmă. Sunt sigur că au să vă placa apartamentele tip cavă, piscinele din care se vede vulcanul (înotând în piscină, ai impresia că te apropii de el), peisajele unice (de sus, de la Apanemo - care, apropo, înseamnă "deasupra vânturilor" -, ai privelişte deschisă, deodată, la două mări: Egee şi Mediterană) pictate de mari pictori ai lumii (care vin aici din toată Europa ca şi din Statele Unite), mâncarea din bucătăria lui Stelios, cel care vă va purta de grijă pas cu pas.

În Santorini, credeţi-mă pe cuvânt,  nu vă plictisiţi, nu vă întristaţi, nu îmbătrâniţi. Acolo, timpul stă în loc pentru a vă da posibilitatea să eternizati clipa de frumos cu care v-aţi dat  întâlnire...