Acum este vremea să-ţi repari acoperişul

Verificările la acoperiri se fac an de an, în timpul verii
Partea cea mai expusă şi adeseori cea mai vulnerabilă a casei este, fără îndoială, aco­perişul. El este elementul constructiv cu cel mai important rol de protecţie, ce preia mare parte din volumul precipitaţiilor, suportă tăria vîntului, arşiţa zilelor caniculare, agresiunea discretă, dar persistentă a tuturor factorilor de mediu.

Verificările la acoperiri se fac an de an, în timpul verii
Partea cea mai expusă şi adeseori cea mai vulnerabilă a casei este, fără îndoială, aco­perişul. El este elementul constructiv cu cel mai important rol de protecţie, ce preia mare parte din volumul precipitaţiilor, suportă tăria vîntului, arşiţa zilelor caniculare, agresiunea discretă, dar persistentă a tuturor factorilor de mediu.

Indiferent de gradul de calitate a materialelor şi execuţiei, acoperişul suportă uzuri fizice ce nu pot fi neglijate, iar vremea cea mai bună pentru depistarea şi remedierea oricăror neajunsuri este vara. Acesta este şi motivul pentru care ne-am decis, în interesul cititorilor noştri, să abordăm acest subiect acum şi să-i accordăm atenţia cuvenită. În acest prim articol vom aborda problema la modul gene­ral, urmînd a analiza detaliile pe parcursul unui miniserial dedicat exclusiv învelitorilor pentru case.

Volume şi structuri

Acoperişul unei case poate avea forme şi volume diferite, de la simplu la complex, în funcţie de mai mulţi factori determinanţi. Fiind cea dintîi parte vizibilă a construcţiei (din depărtare), el trebuie să fie, pe lîngă perfect funcţional, şi spectaculos, atractiv, reprezentativ.

Proiectul de acoperire dă adeseori măsura măiestriei arhitectului, cuplată, indestructibil, de valoarea şi de ingeniozitatea inginerului de rezistenţă. Indiferent însă de fantezia proiectantului sau de dorinţele beneficiarului, construcţia unui acoperiş se supune unor legi obiective, care nu pot fi eludate, şi anume: caracteristicile geo-climatice ale zonei, volumetria generală a construcţiei, caracterul şi specificitatea construcţiilor învecinate, bugetul general calculat pentru întreaga lucrare etc.

Situaţiile se diferenţiază şi pot fi nuanţate, clădirile nou construite avînd un statut aparte faţă de cele deja existente, supuse unor lucrări de renovare, restaurare sau redimensionare.

Pe lîngă problemele "de imagine" (forme, volumetrii, numărul şi concurenţa pantelor, culoare, material de acoperire), aici intervin analizele de structură, stabilitatea şi rezistenţa acoperişului fiind elemente prioritare.

Meşteri şi specialişti

Credem că este esenţial de reţinut următorul aspect: dacă în alte zone ale construcţiei se poate interveni cu echipe de meseriaşi sau meşteri avînd experienţa necesară, la acoperiş nu se umblă fără consultarea prealabilă a unui specialist calificat şi atestat şi fără existenţa unui proiect ce a trecut toate fazele legale de aprobare. Este lesne de înţeles că riscurile oricărui alt tip de abordare sînt majore, iar consecinţele ce pot decurge dintr-o intervenţie incorectă la acoperirea casei pot fi dramatice şi îi pot afecta, într-o măsură mai mică sau mai mare, pe toţi cei care trăiesc sub acelaşi acoperiş.

Expresia atît de des folosită "reparaţii minore" nu se aplică a­tunci cînd este vorba despre un acoperiş, pentru că în această zonă nimic nu poate fi minor sau nesemnificativ. Cea mai mică fisură în construcţia şi funcţionalitatea acoperirii trebuie, prin urmare, tratată cu maximum de seriozitate şi profesionalism.

Proiectul pentru acoperişul sau terasa unei case, indiferent de dimensiunile sau destinaţia acesteia, trebuie să fie unitar, coerent şi ferm, asupra sa orice modificări ulterioare fiind nerecomandate, dacă nu cumva chiar interzise.

Este foarte important ca aceleaşi principii să se aplice şi atunci cînd vorbim despre construcţia pro­priu-zisă: lucrarea trebuie efectuată de o singură firmă (cu specialiştii corespunzători, pe etape de execuţie) şi trebuie să primească, la finalizare şi recepţie, toate garanţiile con­tractuale.

Materialul de acoperire

Una dintre primele întrebări pe care le va pune sau dintre primele recomandări pe care le va face arhitectul la discuţiile preliminare cu be­neficiarul proiectului de casă se va referi la materialul de acoperire a construcţiei. Evoluţia tehnologiilor în acest domeniu se concretizează în prezenţa pe piaţă a unei varietăţi impresio­nante pentru acest tip de material, indiferent dacă este vorba despre soluţii tradiţionale, clasice sau de opţiuni moderne, contemporane.

Putem acoperi casa cu ţiglă sau orice alt material ceramic, cu elemente de tablă de forme şi grosimi diverse, cu material plastic, şindrilă din lemn, cu stuf, pămînt, dale de beton etc. Un lucru este cert: indiferent de compoziţia materialului, forma sau culoarea sa, calităţile tehnice sau costuri, elementul primordial care se ia în calcul este greutatea specifică pe metrul pătrat.

În funcţie de acest parametru se calculează structura de rezistenţă, amploarea şi înclinaţia pantelor, lungimea şi orientarea cornişelor. Iar toate aceste calcule pur tehnice trebuie armonizate cu dezideratul este­tic, nici el deloc de neglijat. Cu atît mai importante devin cele notate mai sus atunci cînd se execută lucrări de schimbare a materialului de acoperire, la construcţii existente.

Izolaţie şi iar izolaţie

De la construcţia iniţială pînă la lucrările de conservare şi întreţinere, atunci cînd vorbim despre un acoperiş trebuie să avem în vedere cele trei funcţiuni majore ale sale: hidroizolator, termoizolator, fonoizolator. Aceste funcţiuni sînt complementare şi concurente în egală măsură, ele trebuind să fie operaţionale simultan şi continuu.

Pentru fiecare în parte există materiale specifice, dar pot fi utilizate şi produse de ultimă generaţie ce îndeplinesc dublu rol, hidro şi termo, termo şi fono, hidro şi fonoizolator. La acest capitol trebuie pus un accent special pe acurateţea şi exactitatea execuţiei la montarea elementelor disparate, la suprapunerea şi îmbinarea acestora. Imediat sub acoperiş, în interiorul podului sau al mansardei, daţi cuvenita atenţie şi finisajelor interioare, podelei care este, în fapt, planşeul nivelului imediat inferior şi instalaţiilor electrice ce traversează ori se închid în acest perimetru.

Nici unul dintre aceste elemente adiacente nu trebuie să impieteze asupra funcţiunilor esenţiale, despre care am scris mai sus.

Ferestre şi luminatoare

Majoritatea arhitecţilor recomandă instalarea uneia sau mai multor surse de lumină naturală în poduri şi mansarde, fie că acestea sînt ferestre, luminatoare sau lucarne. Instalarea "ochiurilor" de lumină se face de la bun început de personal specializat sau sub directa consiliere a firmelor producătoare. Dacă ele apar ca modi­ficări necesare la o situaţie existentă sau la proiectul iniţial, grija la montaj trebuie dublată pentru a elimina orice manoperă greşită ce poate avea consecinţe nedorite în timp.

Atenţie specială la factorul hi­droizolator şi la fenomenul de formare a condensului ce dau, în aceste situaţii, dureri de cap proprietarilor.

Gradul de înclinare a pantei

Indiferent în cîte ape este construit, pantele acoperişului au un grad de înclinare calculate în primul rînd în funcţie de felul şi cantitatea precipitaţiilor specifice zonei geografice în care se află casa. De asemenea, un factor decisiv poate fi destinaţia spaţiului aflat imediat sub acoperiş, dacă acest spaţiu urmează a fi locuit sau va avea rol de depozitare, funcţiuni tehnice sau total neutilizat. Decizia asupra utilizării podului se ia din faza de proiectare, nu ulterior.


Indiferent de felul materia­lului utilizat la acoperire, lu­crările de ins­talare a unor surse de lu­mină naturală în poduri sau mansarde fac parte din categoria de exe­cuţii speciale şi nu pot fi încredinţate decît catego­riilor de meseriaşi strict specializaţi. Nu vă reco­man­dăm să improvizaţi, să executaţi modificări din proprie ini­ţia­tivă (fără consultarea unui architect) sau să faceţi de­rogări de la normele şi instrucţiunile de montaj. Fir­mele ce produc ori distri­buie ferestre de mansardă sau orice altă formă de gol vitrat în acoperiş trebuie să asigu­re cel puţin asistenţă la montaj, să facă recepţia lucrării şi să dea toate garanţiile necesare.


Vara este cel mai bun timp dacă se conside­ră necesar să se intervină pentru remedierea ori­căror disfunc­ţio­nalităţi ale aco­perişului casei, indiferent de forma, structura sau componenţa sa tehnică. Lu­crările nu se fac fără proiect şi fără prezenţa unor meseriaşi specializaţi!