Amploarea şi calităţile structurilor metalice

Încorporarea unor elemente metalice în structurile de rezistenţă ale clădirilor datează de cîteva sute de ani şi a fost primită cu reticenţă de unii constructori, marea problemă a acestora fiind… rugina.

Încorporarea unor elemente metalice în structurile de rezistenţă ale clădirilor datează de cîteva sute de ani şi a fost primită cu reticenţă de unii constructori, marea problemă a acestora fiind… rugina. Cu toate acestea, încă de la jumătatea secolului al XIX-lea, vizionarii au înţeles valoarea potenţială a acestui sistem constructiv. În sprijinul acestei afirmaţii vom semnala faptul că, în anul în care s-a urcat pe tron regina Victoria (1837), o somitate britanică în materie de arhitectură, J.C. Loudon, declara răspicat: “Va veni vremea fierului, ceea ce va determina schimbarea concepţiilor arhitecturale, modificarea formelor şi proporţiilor viitoarelor clădiri”.

Siderurgia şi podurile

Utilizarea elementelor metalice în structurile de rezistenţă nu ar fi fost posibilă fără formidabila evoluţie a siderurgiei, o industrie care a tras după ea, ca o locomotivă sub presiune, evoluţia civilizaţiei omeneşti. Fierul şi prelucrarea sa au avut o a doua epocă de aur care a debutat pe orizontală, cu milioanele de kilometri ale şinelor de tren şi, mai apoi, cu podurile aruncate peste ape şi rîpe. Trecerea de la podul de lemn sau piatră la podul cu structură metalică a însemnat nu unul, ci 100 de paşi făcuţi de om, într-un imens salt tehnologic, spre viitor. Românii au motive reale de mîndrie în acest domeniu, podul de la Cernavodă şi inginerul Anghel Saligny fiind celebrităţi incontestabile ale vremii lor.

Prinderile pe verticală

Fără îndoială că prima demonstraţie a valorii pe verticală pentru structurile metalice a fost Turnul Eiffel, rămas pînă în zilele noastre un simbol de necontestat. Arhitecţii şi inginerii de rezistenţă au înţeles repede cum pot fi valorificate calităţile excepţionale ale fierului (rezistenţă, elasticitate, costuri reduse, montaj facil) şi din ce în ce mai multe brevete de construcţie pe structuri metalice au început să fie validate prin apariţia unor clădiri înalte, suple, spectaculoase. Structurile pe cadre din fier, urmînd principiile generale ale îmbinării bîrnelor de lemn, au, în plus, calitatea de a suporta încărcări şi tensiuni infinit mai mari şi de a suporta regimuri de înălţimi ameţitoare.

Materiale complementare

Simultan cu perfecţionarea sistemului pe structuri metalice s-au dezvoltat materiale de construcţie complementare, cum sînt gips-cartonul, lemnul stratificat, cadrele de aluminiu sau foile de sticlă ce permit placări exterioare foarte eficiente şi spectaculoase. Toate acestea au avut drept rezultat scăderea semnificativă a timpului de execuţie, precum şi economii importante în bugetul clădirilor de mari dimensiuni.

Structurile metalice îşi dovedesc utilitatea şi în construcţii de interes public (gări, aeroporturi, stadioane sau săli de sport) sau în zone industriale (hale de producţie, depozite, magazine de expunere a produselor). Firmele specializate oferă servicii complete, de la proiect pînă la execuţie, cu toate garanţiile incluse. Costurile unui astfel de pachet sînt substanţial mai mici faţă de construcţiile clasice