Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Vara pare să se fi instalat cu toate neajunsurile ei în cam toată ţara, dar mai cu seamă în oraşele noastre acoperite de asfalturi moi şi de blocuri cu faţade triste. Parcă am şi uitat vremea cînd tot omul aştepta sezonul estival, timpul concediilor în pantaloni scurţi şi sandale, vacanţele la bunici sau refugiul binevenit pe sub cetina brazilor carpatini.
Vara pare să se fi instalat cu toate neajunsurile ei în cam toată ţara, dar mai cu seamă în oraşele noastre acoperite de asfalturi moi şi de blocuri cu faţade triste. Parcă am şi uitat vremea cînd tot omul aştepta sezonul estival, timpul concediilor în pantaloni scurţi şi sandale, vacanţele la bunici sau refugiul binevenit pe sub cetina brazilor carpatini.
De fapt, ce vreau să spun este că, de cîţiva ani buni încoace, pentru români schimbarea anotimpurilor a devenit o succesiune de chinuri previzibile, aşteptate şi chiar anunţate o dată cu o lungă listă de previziuni sumbre. Iarna va fi una geroasă, cu masive căderi de zăpadă, cu scumpiri la gaze şi cheltuieli de întreţinere, blocaje de drumuri şi frig în apartamentele pensionarilor. Primăvara ne aduce inundaţii pe tot plaiul, ceva epidemii de sezon, confuzie agricolă şi mielul mai scump decît anul trecut. Vara, cum deja simţim pe propria piele, caniculă, probabil secetă, încă o tură de scumpiri la energia electrică sau carburanţi, caldarîm încins şi aer irespirabil în marile oraşe, mult praf şi grădini pîrjolite în comune şi sate. Pe deasupra mai creşte şi numărul sinuciderilor, al infarcturilor şi atacurilor cerebrale, al divorţurilor şi al accidentelor rutiere. Ne aşteaptă o toamnă scurtă şi urîtă, cu rezerve furajere insuficiente, poate încă o porţie de inundaţii, cîteva explozii prin apartamente obscure şi înregistrarea unui număr ridicat de fapte abominabile datorate, în principal, creşterii consumului de palincă, tescovină sau tulburel.
Cam asta aude, vede şi trăieşte omul de rînd, talpa ţării, cel care îşi cîştigă existenţa şi îşi hrăneşte familia lucrînd cum poate şi cum ştie şi el, la stat ori la particular. Nu vreau să cad în populism şi să zic ceva despre bogătani şi aşa-zisele elite, dar mai constat că din ce în ce mai multă lume şi-a cam pierdut răbdarea, luînd tot mai în serios ca ultimă şi disperată soluţie părăsirea definitivă a tragicului spaţiu mioritic…
