Intr-o perioada in care mobila stilizata domina piata de specialitate si, in consecinta, multe dintre casele romanilor, exista inca interioare in care parca timpul s-a oprit in loc.
Nostalgia unor vremuri trecute, in care societatea rasplatea si respecta cu sfintenie valorile umane, mai este pastrata in modul de viata al unora dintre semenii nostri, care au avut sansa de a trai acele timpuri. Am vizitat recent o casa care aminteste, prin amenajarea ei, de locuintele persoanelor din inalta societate a epocii interbelice. Incaperi generoase, cu spatii largi, scara impunatoare din marmura, piese de mobilier greu, din esente naturale, unele reconditionate, altele imitand cu atentie stilul vechi, creeaza impresia intoarcerii in timp. Vizitatorul acestei case, al carei proprietar provine dintr-o renumita si veche familie de romani, face cunostinta, in primul rand, cu mobila din living. Canapeaua si fotoliile cu tapiserie din matase alba cu imprimeu floral si cadru aurit, realizate in Italia, dau forta incaperii. Scrinul, care dateaza din anii de inceput ai secolului XX, aduce cu el eleganta vremurilor in care Bucurestiul isi onora denumirea de "Micul Paris". Somptuozitatea camerei de zi este pastrata si in dormitor, chiar daca la scara redusa. Desi nu este o incapere mica, masurand 28 de metri patrati, arhitectul a proiectat camera in forma de trapez cu laturile inegale mai mari decat celelalte doua, amplificindu-se astfel dimensiunea incaperii. Patul, principalul obiect de mobilier, a fost realizat tot in Italia, din lemn de cires si cu tapiserie din matase, in combinat ii de verde si bej. Lemnul acestuia si al celor doua noptiere se asorteaza perfect cu parchetul din lemn de mahon, de o mare valoare estetica si practica totodata. In contrast cu aspectul sobru al casei este situata terasa, vecina cu dormitorul, unde se afla aranjate cu mare grija peste 100 de ghivece cu flori. Acest colt a fost amenajat special de proprietarii casei, care au tinut sa realizeze o minigradina suspendata. Este unul dintre locurile lor preferate, unul mai putin "scrobit" decat alte zone ale locuintei, dar care are avantajul, asa cum spune in gluma stapana casei, ca nu reclama tinuta obligatorie. Oaspetele se desparte cu greu de aceasta casa, care-i lasa impresia, prin grandoarea si, in acelasi timp, caldura degajata ca s-a simtit onorat de a-l fi gazduit, fie si doar pentru cateva ore. Are senzatia ca a fost martorul unui arc peste timp si a simtit aroma unor vremuri binecuvantate. Luminita IoanCitește pe Antena3.ro