Bruges, un oraş de poveste de secole, un magnet pentru turişti

Dezvoltarea oraşului a început în secolul al IX-lea, când contele de Flandra a construit aici o fortăreaţă. Două secole mai târziu, aşezarea devenise deja un centru comercial, datorită accesului direct la mare şi a autonomiei sporite de care se bucura, prin acordarea titlului de oraş

Un oraş flamand irezistibil, foarte ospitalier, poate pentru că străzile sale sunt scăldate într-un parfum delicios de ciocolată sau poate datorită locuitorilor săi prietenoşi. Străzile pietruite, atent întreţinute, şi aleile mici păstrează atmosfera unui burg medieval, construit în interiorul unor fortificaţii ridicate în jurul anului 1400, ale căror ziduri nu mai sunt vizibile, cu excepţia a patru dintre vechile porţi ale oraşului: Poarta Măgarului, Poarta Crucii, Poarta Ghent şi Poarta Fierarului. Cu o istorie copleşitoare nu e de mirare că turiştii se rătăcesc adesea pe străzi ca Măgarul orb sau Cheiul rozariilor, explorând fermecătoarele pasaje înguste şi micuţele pieţe, pentru că Bruges este un exemplu minunat de aşezare urbană medievală, care şi-a conservat ţesutul urban istoric. O demonstrează labirintul format dintr-o reţea de străduţe şi alei sinuoase, pavate cu piatră, şi căsuţele gotice cu pinion, înghesuite una într-alta, care se înşiră de o parte şi de cealaltă a străzilor şi a canalelor. În 1350 Bruges număra o populaţie de 40.000 de locuitori, în prezent centrul istoric are 45.000 de locuitori, iar dacă sunt incluse şi suburbiile, numărul lor creşte la 120.000.

PATRIMONIU CULTURAL MONDIAL
Pare un clişeu, dar centrul, cu o suprafaţă de 430 de hectare, "poate fi comparat cu o carte de istorie a arhitecturii": gotic, renaştere, baroc, neogotic, neoclasic, aproape toate stilurile sunt prezente. Cele mai vechi clădiri sunt din secolul al XII-lea, majoritatea fiind construite între secolele XIV şi XVIII. Monumentele povestesc în felul lor trecutul unui oraş, întrucât reflectă statutul de-a lungul timpului, şi etapele importante atât în domeniul cultural, cât şi în cel politic şi economic. Acesta a reprezentat unul dintre motivele pentru care, în anul 2000, întregul centru a fost înscris în lista Patrimoniului Cultural Mondial UNESCO.

RESTAURAREA, O PRIORITATE
Bruges era o atracţie pentru călători încă din secolul al XVIII-lea, de aceea Consiliul Local a decis să interzică construirea de clădiri noi, în centrul vechi. Acesta este şi motivul pentru care arhitectura secolului al XIX-lea sau începutul celui următor nu există aici. De atunci întregul oraş a fost păstrat în manieră medievală, restaurarea fiind considerată o prioritate. Ultima campanie majoră a avut loc cu ocazia numirii, în anul 2002, Capitală culturală europeană. Pentru acest eveniment s-a restaurat remarcabil Basilica Sfânta Maria. Printr-un asemănător şi minuţios proces de restaurare au trecut clădirea teatrului şi încăperile în stil neogotic ale Primăriei. În prezent, şi arhitectura contemporană a  devenit o prioritate. Este suficient să amintim pavilionul arhitectului japonez Toyo Ito, de podul realizat de Jurg Conzett, de Kanaaleiland sau de Concergebouw, noua sala de concerte.

Bruges este surprinzător prin versatilitatea şi modernitatea sa. În spatele acestei imagini idilice este însă o impresionantă, inovatoare şi deosebit de activă industrie a turismului, datorită căreia Bruges nu este doar un alt oraş muzeu în aer liber. Străzile sale sunt animate atât ziua, cât şi seara, iar numărul turiştilor creşte anual.

COMERŢUL
"Inima oraşului" era plină de prăvălii şi de case de comerţ, unde se învârteau fel de fel de afaceri. Şi astăzi pe fiecare alee sau stradă, toate casele, atent îngrijite, au la parter magazine de bijuterii, de dantele, de antichităţi, mobilier, de suveniruri tipice, galerii de artă sau chocolaterii, braserii, restaurante şi baruri. Însă ce se vede în prezent în vitrine, sincer vorbind, se vede în toate magazinele din Europa. Odinioară Bruges nu numai că avea un rol important în ceea ce privea producerea bunurilor de lux, precum: tapiserii, argintărie, porţelan, dantele, dar aici se găseau cele mai variate mărfuri. Să nu uităm de Strada Nisetrului, cu prăvăliile unde erau prelucrate şi comercializate diamantele aduse din India doar de veneţieni şi mai târziu de portughezi, Bruges fiind primul centru de vânzare şi prelucrare a diamantelor, înainte de Antwerp şi Amsterdam. În 1437 andaluzul Pedro Tafur scria: "În Bruges poţi găsi produse din Anglia, Germania, Brabant, Olanda, Burgundia şi Franţa. Am văzut lămâi şi portocale din Castilia, vin din Grecia. Am văzut ţesături şi mirodenii din Alexandria şi din toate colţurile Levantului, blănuri din regiunea Mării Negre. Poţi găsi orice articol italian: brocard, mătase, arme şi orice altceva". Vremuri apuse.

CASELE DOMNULUI
Azilele au fost fondate încă din Evul Mediu de ghidele locale şi familiile bogate din Bruges, pentru a adăposti bătrâni, săraci, pensionari şi văduve. Printre ele se remarcă Begijnhof.

În centrul vechi sunt 46 de azile. Majoritatea acestor căsuţe joase, albe, cu numele fondatorului pictat pe faţade, sunt din secolul al XIV-lea, fiind destinate bătrânilor şi femeilor singure sau văduve. Azilele erau fie construite în jurul unei grădini interioare, fie de-a lungul străzii. În prezent, unele au primit o funcţiune nouă, însă cele mai multe sunt încă reşedinţe pentru bătrâni administrate de Serviciile Sociale.

ATRACŢII
O vizită în Bruges nu este completă fără o plimbare pe canale, o ciocolată caldă sau o bere, pentru care oraşul este atât de renumit. Anual, între 9 şi 16 noiembrie, berea este principala atracţie: în fiecare zi a festivalului au loc demonstraţii cu iz istoric cu această tematică, iar restaurantele gătesc mâncăruri făcute în bere belgiană. "Chock around the clock", festivalul ciocolatei, are loc între 7 şi 14 februarie. Cele 48 de chocolaterii din Bruges se întrec în inventivitate. De altfel, laboratoarele chocolateriilor sunt deschise contracost celor interesaţi să cunoască secretele preparatelor locale.