Calculatorul a devenit un aparat de care nu te poţi lipsi

Apărut la început ca un instrument strict tehnic la cumpăna dintre milenii, calculatorul sau computerul (din englezescul to compute – a calcula) s-a transformat încet-încet într-un aparat ce tinde să devină indispensabil vieţii cotidiane.

Apărut la început ca un instrument strict tehnic la cumpăna dintre milenii, calculatorul sau computerul (din englezescul to compute – a calcula) s-a transformat încet-încet într-un aparat ce tinde să devină indispensabil vieţii cotidiane. La baza acestei invenţii stau două lucruri aparent banale: plăcuţa de siliciu obţinută din nisip (cu de acum celebra joncţiune n-p) şi sistemul de numeraţie binar, sistem cu doar două cifre, 0 şi 1. Convertit în electricitate, sistemul binar se traduce prin trecerea curentului electric (stare corespunzătoare valorii 1, sau oprirea curentului electric (corespunzătoare valorii 0). Fără a intra în amănunte, joncţiunea n-p opreşte sau lasă să treacă un curent electric, stări memorate prin intermediul ma­te­rialelor feromagnetice, iar din multiplele combinaţii de 0 şi 1 se obţine totul.

Cum funcţionează

Creierul computerului, care de fapt caracterizează pe de-a întregul acest aparat, este format din microprocesor (care produce combinaţiile de 0 şi 1) şi memorii (unde se memorează stările produse de microprocesor). Microprocesorul defineşte puterea de procesare, iar memoriile definesc capacitatea de memorare şi transfer de informaţii. În doar 20 de ani, procesorul a evoluat de la generaţia 8080 (trecând prin 8086, Z80, 8186, 8286, 8386 şi 8486) la generaţia actuală, 8586. Me­moriile sunt de două feluri: memorii permanente tip ROM (Read Only Memory, unde informaţiile stocate sunt permanente şi nu pot fi şterse de utilizator) şi de tip RAM (Read And Memory, unde se stochează informaţiile de lucru şi care pot fi stocate, şterse sau manipulate de utilizator).

Componente de bază şi periferice

În principal, un computer este alcătuit dintr-o unitate centrală, în care se află microprocesorul şi memoriile, un display sau un ecran, pe care se vizualizează datele, imaginile etc. şi o tastatură sau claviatură, care ajută la introducerea datelor şi a programelor. Aceasta reprezintă structura minimă a unui computer, toate celelalte constituind elemente pe­riferice. Dintre acestea enumerăm aleatoriu, nicidecum în ordinea importanţei lor: mouse, unităţile floppy-disk, CD ROM sau DVD ROM, imprimanta, scanner-ul, digitizorul sau placa grafică, toată gama de joy stick-uri, volane şi telecomenzi pentru jocuri. Tot la capitolul periferice intră şi plăcile: de captură sunet/imagine pentru conectare cu aparatura video, de fax, de internet etc. Folosite cândva, acum depăşite şi ieşite din uz, au fost perforatoarele şi cititoarele de cartele sau bandă şi lectorul de bandă magnetică. În ultima perioadă au intrat foarte tare pe piaţă memory stick-ul, folosit tot pentru stocare/citire date, minicamera video şi căştile cu microfon pentru comunicare audio-video în reţea.

Home-computerul

Apariţia internetului a modificat semnificativ rolul calculatorului de acasă, transformându-l dintr-un mijloc de divertisment într-un obiect major de lucru. Computerul casnic cât de cât performant trebuie să fie echipat cu un procesor 486, o memorie de RAM (de transfer date) de la 256 M în sus, iar memoria principală, de 80 de G minim. Despre amplasare, conectare, reţele, internet, în materialele viitoare.