Camera copilului: intre ordine si fantezie

Amenajarea camerei celui mai tanar membru al familiei cere o buna cunoastere a psihologiei si ocupatiilor caracteristice acestuia pentru fiecare etapa de crestere, cat si a unor elementare reguli de siguranta.

Camera copilului este un spatiu multifunct ional, ce trebuie reamenajat mai des decat oricare altul, deoarece, o data cu varsta, nevoile ocupantului cresc si se diversifica uneori chiar spectaculos. Aceste nevoi in continua expansiune sunt determinate la randul lor de multiplicarea activitatilor desfasurate in aceasta incapere si sporirea gradului lor de complexitate, precum si de schimbarile regimului de locuire pe care le impune fiecare varsta.

Activitati si nevoi ale etapelor de crestere

Este de dorit, din considerente practice, ca bebelusul sa locuiasca in camera parintilor in primele luni de viata si sa fie mutat intr-o camera separata doar cand nu va mai trebui hranit noaptea. Chiar si atunci insa este important ca aceasta camera sa fie cat mai aproape posibil de a parintilor, pentru a putea fi auzit de acestia daca plange.

Odata mutat, in camera respectiva el va avea nevoie de un loc unde sa doarma linistit, de un altul pentru schimbarea scutecelor si de spatii de depozitare pentru hainute si cosmetice de ingrijire.

Copilul de varsta prescolara este deosebit de activ, plin de energie si de o extraordinara curiozitate, jocul fiind principala sa activitate. De aceea, el va avea nevoie de o mare suprafata de podea libera pentru a face miscare si a se juca, precum si de spatii de depozitare in plus pentru numeroasele sale jucarii. Dupa o vreme, podeaua va inceta a mai fi spatiul de joaca predilect si copilul va avea nevoie de o masa pe masura lui, pentru o noua activitate: desenul. De retinut ca aceasta este varsta optima pentru a-l invata sa pastreze ordinea in camera sa!

Ajuns la varsta scolara, in viata copilului va interveni o schimbare majora: regularizarea activitatilor. Este vorba cu precadere de munca de acasa pentru rezolvarea temelor si invatarea lectiilor. Aspectul implica atat o mai mare nevoie de spatii de depozitare, cat si pe aceea de a avea un ungher de studiu propriu, linistit.

Tot aici incep sa se mai desfasoare si alte activitati: primirea prietenilor si luarea ocazionala a mesei.

Amplasarea si spatiul camerei copilului

Aceasta camera trebuie sa fie, in primul rand, una luminoasa si usor de aerisit, motiv pentru care e preferata orientarea spre sud.

De asemenea, este bine ca ea sa fie amplasata intre zona de zi si cea de noapte, dat fiind caracterul sau multifunctional, cat mai aproape de dormitorul parintilor (cand copilul este mic), de bucatarie si baie, dar si de intrarea in locuinta (cand copilul devine independent).

Deoarece copiii au in general mai multa nevoie de miscare decat adultii, iar camera lor nu este un simplu dormitor, aceasta necesita o suprafata utila mai mare in comparatie cu a inca perilor parintilor. Este, deci, recomandabil ca pentru fiecare ocupant al camerei sa existe o suprafata disponibila de minimum 6 mp.

Asigurarea securitatii copilului

Pentru a preintampina orice posibile accidente sau neplaceri, in amenajarea camerei copilului este absolut necesar sa se respecte cateva reguli de securitate, destul de simple de altfel.

Mobilierul trebuie sa fie foarte stabil, eventualele rafturi si etajere sa fie bine fixate pe pereti, sa nu aiba geamuri, colturi sau muchii ascutite, sa fie pe cat posibil din materiale naturale si sa nu fie revopsit sau lacuit, deoarece asemenea suprafete pot contine substante toxice, neajuns evitat in cazul mobilei produse in fabrica, pentru care exista prevederi stricte in acest sens.

In nici un caz scaunul sau patul copilului nu se pun sub fereastra sau in imediata vecinatate a acesteia.

Un copil mai mic de patru ani nu poate dormi la nivelul superior al unui pat supraetajat, chiar si la aceasta varsta patul fiind prevazut cu o balustrada si o scara solide si bine fixate.

Radiatorul, fereastra si o eventuala usa spre exteriorul locuintei (curte, terasa, balcon) trebuie dotate cu grilaj, iar usile si ferestrele sa aiba incuietori de siguranta.

In cazul in care accesul spre aceasta camera se face pe o scara, ar fi recomandat ca la ambele capete ale acestei scari sa existe un mic grilaj cu zabrele scurte, cata vreme copilul este mic.

Pentru aceste incaperi, instalatiile electrice necesita un plus de atentie. In acest sens, e bine sa se puna dopuri de siguranta in prize, cablurile electrice sa fie camuflate, iar in ceea ce priveste lampile, sa nu fie folosite decat cele de tavan (pentru iluminarea generala) sau cele de perete (pentru iluminarea locala), care sa fie bine fixate si inaccesibile copiilor.

Pe langa toate astea, este extrem de importanta si supravegherea continua a copiilor, dar acesta este deja un alt subiect. Care sunt elementele de care are nevoie un copil, aflat intr-o anumita etapa a procesului de crestere, in camera sa?

Camera bebelusului

Pe baza activitatilor ce se desfasoara in aceasta incapere, se pot deduce logic piesele de mobilier necesare: patutul cu grilaj, masa pentru schimbarea scutecelor, dulapiorul pentru hainute si scutece si un scaun comod pe care sa se aseze mama in timp ce alapteaza. Magazinele de profil cuprind o larga oferta de produse de acest tip, la standarde moderne, concepute ergonomic, astfel incat singura problema in ce priveste achizitionarea lor este dilema alegerii. Ceea ce e important de stiut in acest caz este cum trebuie asezate aceste piese in camera. Pentru patut cautati un loc ferit de curent, deci in afara traseului dintre fereastra si usa. Masuta pentru infasat trebuie sa fie situata cat mai aproape de patut, la fel si dulapul, pentru ca hainutele si produsele cosmetice sa se afle la indemana.

De asemenea, pentru circulatia nocturna prin camera este necesara o lampa cu lumina reglabila, iar fereastra trebuie prevazuta cu mijloace de umbrire, pentru ca lumina naturala prea puternica sa nu deranjeze desele reprize de somn ale micutului.

La aceasta varsta intregul univers se reduce pentru copil la patutul sau, deci e important sa i se asigure acolo un spatiu atractiv. El nu va percepe jucariile sau decoratiunile situate in afara acestei limite decat in masura in care i se va permite apropierea de ele, treptat, cand va invata sa mearga. De aceea, o mare de detalii decorative nu-si afla rostul in aceasta situatie.

Camera prescolarului

In jurul varstei de doi ani, patutul de bebelus poate fi schimbat cu unul mai mare, chiar cu un divan ca pentru adulti, cu conditia sa i se monteze pe margine un grilaj sau o balustrada de protectie, cu distanta dintre zabrele nu mai mare de 11 cm.

Cum am mai spus, copilul prescolar are nevoie, intr-o prima etapa, de o mare suprafata de podea libera destinata jocurilor si miscarii. Pentru placarea acesteia se recomanda toate tipurile de pardoseli calde, de la cele de lemn fara aschii (scandura, placi sau dale de parchet), pana la cele placute la atingere si usor de curatat (PVC, linoleum sau pluta), in vreme ce pentru pereti e de preferat zugraveala tapetului, fiind usor si rapid de refacut sau schimbat, dupa manifestarile de creativitate ale celor mici. Pentru obtinerea acestei suprafete libere se poate apela la solutii ingenioase de structurare a locului de dormit si/sau a spatiilor de depozitare. De exemplu, cand copilul este destul de mare, locul de dormit poate fi amplasat la nivelul superior al unui pat supraetajat, iar la cel inferior se poate amenaja o "ascunzatoare" pentru el, fiind in acelasi timp un loc pentru depozitarea jucariilor.

De altfel, acum spatiile de depozitare necesare copilului se diversifica mult, printre ele numa randu-se dulapuri cu rafturi si sertare, sifoniere cu agatatoare si bara la inaltime reglabila, rafturi deschise, ansambluri de sertare pe role, cutii pentru jucarii, concepute multifunctional pentru a "salva" cat mai mult spatiu (pe role, eventual cu un capac ce poate fi folosit ca masuta, cu un design amuzant care sa le transforme si pe ele in jucarii). In aceasta privinta, e indicat ca in scurt timp copilul sa poata utiliza singur toate piesele de mobilier, deci accesul la ele si manevrarea sa se faca usor si fiecare sa fie rezistenta, masiva si foarte stabila. La fel de important este si ca dimensiunile mobilierului sa se adapteze inaltimii copilului, mai cu seama cand e vorba de scaune si masute. Cand copilul se asaza pe scaun, trebuie ca picioarele sale sa stea confortabil pe sol, iar inaltimea mesei va fi calculata asfel incat coatele sale sa se poata sprijini pe tablie fara efort. Iata si cateva repere dimensionale in acest sens:

Pentru un copil cu inaltimea de 90 cm, inaltimea sezutului scaunului este de 22 cm, adancimea acestuia tot de 22 cm, iar inaltimea optima a mesei de 40 cm.

Pentru unul de 105 cm, respectivele dimensiuni ale mobilierului sunt de: 26 cm, 26 cm si 46 cm.

Pentru unul de 120 cm, dimensiunile sunt de: 30 cm, 29 cm si 52 cm.

Pentru unul de 135 cm, aceleasi dimensiuni sunt de: 34 cm, 33 cm si 58 cm.

La aceasta varsta, copilul poate lua deja masa impreuna cu restul familiei, in acest scop existand scaune inalte speciale, sigure, sau scaune in consola, ce pot fi atasate blatului mesei, dar recomandabile numai pentru mesele foarte stabile.

Iluminarea naturala a camerei trebuie bine controlata, ca si in cazul bebelusului, lumina puternica deranjand somnul de dupa-amiaza, prin folosirea mijloacelor de filtrare (perdele sau draperii mai groase, jaluzele), iar cea artificiala se realizeaza cu lampi suspendate si de perete.

In privinta decorarii acestui spatiu este important sa fie consultat si copilul, ce anume i-ar placea sa vada in jurul sau? Este bine, desi-gur, ca ambianta sa fie colorata, dar nu pestrita! Ornamentele trebuie plasate in raza vizuala a copilului si sa poata fi schimbate continuu, caci, e lucru stiut, la aceasta varsta copiii nu sunt caracterizati de rabdare sau constanta. O solutie destul de frecventa o reprezinta panourile de pluta sau celuloid acoperite cu materiale textile pe care se pot expune colectii de desene, ecusoane, felicitari etc.

Camera scolarului

O data cu inceperea scolii, noi piese de mobilier apar in camera copilului: biroul sau masa de studiu, cu scaunul aferent, si spatiile de depozitare pentru carti si caiete. Acestea trebuie amplasate intr-un colt linistit si cu o iluminare atat naturala, cat si artificiala corespunza toare, respectiv dinspre stanga pentru dreptaci si dinspre dreapta pentru stangaci.

Este absolut necesar ca fiecare ocupant al camerei sa aiba propria masa de studiu, cu scaunul si lampa sa, iar pentru pastrarea linistii nu este recomandabila asezarea locurilor de invatat a doi copii fata in fata.

Masa de studiu trebuie sa aiba un blat de minimum 60 x 90 cm, cu inaltime si inclinare reglabile si sa fie dotata cu un dulapior cu sertare. Scaunul va fi neaparat unul de lucru, pe role, ergonomic, cu sezut si spatar reglabil, pentru a putea "creste" o data cu copilul si a preveni aparitia unor probleme de sanatate datorate pozitiei de studiu incomode.

In rest, se va pastra, cel putin la inceput, mobilierul din etapa precedenta, dar in timp unele piese vor disparea sau vor fi inlocuite de altele (de exemplu, spatiile de depozitare a jucariilor cu unele cu alte functii), dupa nevoile ocupantului camerei.

Gabriela Popescu