Amenajarea camerei celui mai tanar membru al familiei cere o buna cunoastere
a psihologiei si ocupatiilor caracteristice acestuia pentru fiecare etapa de
crestere, cat si a unor elementare reguli de siguranta.
Camera
copilului este un spatiu multifunct
ional, ce trebuie reamenajat mai
des decat oricare altul, deoarece, o
data cu varsta, nevoile ocupantului cresc si se
diversifica uneori chiar spectaculos. Aceste
nevoi in continua expansiune sunt determinate
la randul lor de multiplicarea activitatilor
desfasurate in aceasta incapere si sporirea
gradului lor de complexitate, precum si de
schimbarile regimului de locuire pe care le
impune fiecare varsta.
Activitati si nevoi ale etapelor de crestere
Este de dorit, din considerente practice, ca
bebelusul sa locuiasca in camera parintilor in
primele luni de viata si sa fie mutat intr-o
camera separata doar cand nu va mai trebui
hranit noaptea. Chiar si atunci insa este important
ca aceasta camera sa fie cat mai aproape
posibil de a parintilor, pentru a putea fi auzit
de acestia daca plange.
Odata mutat, in camera respectiva el va
avea nevoie de un loc unde sa doarma linistit,
de un altul pentru schimbarea scutecelor si de
spatii de depozitare pentru hainute si cosmetice
de ingrijire.
Copilul de varsta prescolara este
deosebit de activ, plin de energie si de o extraordinara
curiozitate, jocul fiind principala sa
activitate. De aceea, el va avea nevoie de o
mare suprafata de podea libera pentru a face
miscare si a se juca, precum si de spatii de
depozitare in plus pentru numeroasele sale
jucarii. Dupa o vreme, podeaua va inceta a mai
fi spatiul de joaca predilect si copilul va avea
nevoie de o masa pe masura lui, pentru o noua
activitate: desenul. De retinut ca aceasta este
varsta optima pentru a-l invata sa pastreze
ordinea in camera sa!
Ajuns la varsta scolara, in viata copilului
va interveni o schimbare majora: regularizarea
activitatilor. Este vorba cu precadere
de munca de acasa pentru rezolvarea temelor
si invatarea lectiilor. Aspectul implica atat o
mai mare nevoie de spatii de depozitare, cat si
pe aceea de a avea un ungher de studiu propriu,
linistit.
Tot aici incep sa se mai desfasoare si alte
activitati: primirea prietenilor si luarea ocazionala
a mesei.
Amplasarea si spatiul camerei copilului
Aceasta camera trebuie sa fie, in primul
rand, una luminoasa si usor de aerisit, motiv
pentru care e preferata orientarea spre sud.
De asemenea, este bine ca ea sa fie amplasata
intre zona de zi si cea de noapte, dat
fiind caracterul sau multifunctional, cat mai
aproape de dormitorul parintilor (cand copilul
este mic), de bucatarie si baie, dar si de
intrarea in locuinta (cand copilul devine independent).
Deoarece copiii au in general mai multa
nevoie de miscare decat adultii, iar camera lor
nu este un simplu dormitor, aceasta necesita o
suprafata utila mai mare in comparatie cu a inca
perilor parintilor. Este, deci, recomandabil
ca pentru fiecare ocupant al camerei sa existe
o suprafata disponibila de minimum 6 mp.
Asigurarea securitatii copilului
Pentru a preintampina orice posibile accidente
sau neplaceri, in amenajarea camerei
copilului este absolut necesar sa se respecte
cateva reguli de securitate, destul de simple
de altfel.
Mobilierul trebuie sa fie foarte stabil,
eventualele rafturi si etajere sa fie bine fixate
pe pereti, sa nu aiba geamuri, colturi sau
muchii ascutite, sa fie pe cat posibil din materiale
naturale si sa nu fie revopsit sau lacuit,
deoarece asemenea suprafete pot contine
substante toxice, neajuns evitat in cazul
mobilei produse in fabrica, pentru care exista
prevederi stricte in acest sens.
In nici un caz scaunul sau patul copilului
nu se pun sub fereastra sau in imediata
vecinatate a acesteia.
Un copil mai mic de patru ani nu poate
dormi la nivelul superior al unui pat supraetajat,
chiar si la aceasta varsta patul fiind prevazut
cu o balustrada si o scara solide si bine fixate.
Radiatorul, fereastra si o eventuala usa
spre exteriorul locuintei (curte, terasa, balcon)
trebuie dotate cu grilaj, iar usile si ferestrele sa
aiba incuietori de siguranta.
In cazul in care accesul spre aceasta
camera se face pe o scara, ar fi recomandat ca
la ambele capete ale acestei scari sa existe un
mic grilaj cu zabrele scurte, cata vreme copilul
este mic.
Pentru aceste incaperi, instalatiile electrice
necesita un plus de atentie. In acest sens,
e bine sa se puna dopuri de siguranta in prize,
cablurile electrice sa fie camuflate, iar in ceea
ce priveste lampile, sa nu fie folosite decat cele
de tavan (pentru iluminarea generala) sau cele
de perete (pentru iluminarea locala), care sa fie
bine fixate si inaccesibile copiilor.
Pe langa toate astea, este extrem de
importanta si supravegherea continua a copiilor,
dar acesta este deja un alt subiect.
Care sunt elementele de care are nevoie
un copil, aflat intr-o anumita etapa
a procesului de crestere, in camera sa?
Camera bebelusului
Pe baza activitatilor ce se desfasoara in aceasta
incapere, se pot deduce logic piesele
de mobilier necesare: patutul cu grilaj, masa
pentru schimbarea scutecelor, dulapiorul pentru
hainute si scutece si un scaun comod pe care
sa se aseze mama in timp ce alapteaza. Magazinele
de profil cuprind o larga oferta de produse
de acest tip, la standarde moderne, concepute
ergonomic, astfel incat singura problema
in ce priveste achizitionarea lor este dilema
alegerii. Ceea ce e important de stiut in acest
caz este cum trebuie asezate aceste piese in
camera. Pentru patut cautati un loc ferit de
curent, deci in afara traseului dintre fereastra si
usa. Masuta pentru infasat trebuie sa fie situata
cat mai aproape de patut, la fel si dulapul, pentru
ca hainutele si produsele cosmetice sa se
afle la indemana.
De asemenea, pentru circulatia nocturna
prin camera este necesara o lampa cu lumina
reglabila, iar fereastra trebuie prevazuta cu mijloace
de umbrire, pentru ca lumina naturala
prea puternica sa nu deranjeze desele reprize
de somn ale micutului.
La aceasta varsta intregul univers se reduce
pentru copil la patutul sau, deci e important sa
i se asigure acolo un spatiu atractiv. El nu va
percepe jucariile sau decoratiunile situate in
afara acestei limite decat in masura in care i se
va permite apropierea de ele, treptat, cand va
invata sa mearga. De aceea, o mare de detalii
decorative nu-si afla rostul in aceasta situatie.
Camera prescolarului
In jurul varstei de doi ani, patutul de bebelus
poate fi schimbat cu unul mai mare, chiar cu
un divan ca pentru adulti, cu conditia sa i se
monteze pe margine un grilaj sau o balustrada
de protectie, cu distanta dintre zabrele nu mai
mare de 11 cm.
Cum am mai spus, copilul prescolar are nevoie,
intr-o prima etapa, de o mare suprafata
de podea libera destinata jocurilor si miscarii.
Pentru placarea acesteia se recomanda toate
tipurile de pardoseli calde, de la cele de lemn
fara aschii (scandura, placi sau dale de parchet),
pana la cele placute la atingere si usor de curatat (PVC, linoleum sau pluta), in vreme ce pentru
pereti e de preferat zugraveala tapetului,
fiind usor si rapid de refacut sau schimbat, dupa
manifestarile de creativitate ale celor mici.
Pentru obtinerea acestei suprafete libere se
poate apela la solutii ingenioase de structurare
a locului de dormit si/sau a spatiilor de depozitare.
De exemplu, cand copilul este destul de
mare, locul de dormit poate fi amplasat la nivelul
superior al unui pat supraetajat, iar la cel inferior
se poate amenaja o "ascunzatoare" pentru
el, fiind in acelasi timp un loc pentru depozitarea
jucariilor.
De altfel, acum spatiile de depozitare necesare
copilului se diversifica mult, printre ele numa
randu-se dulapuri cu rafturi si sertare, sifoniere
cu agatatoare si bara la inaltime reglabila,
rafturi deschise, ansambluri de sertare pe role,
cutii pentru jucarii, concepute multifunctional
pentru a "salva" cat mai mult spatiu (pe role, eventual
cu un capac ce poate fi folosit ca masuta, cu un design amuzant care sa le transforme
si pe ele in jucarii). In aceasta privinta, e indicat
ca in scurt timp copilul sa poata utiliza singur
toate piesele de mobilier, deci accesul la ele si
manevrarea sa se faca usor si fiecare sa fie rezistenta,
masiva si foarte stabila. La fel de important
este si ca dimensiunile mobilierului sa se adapteze
inaltimii copilului, mai cu seama cand
e vorba de scaune si masute. Cand copilul se asaza pe scaun, trebuie ca picioarele sale sa stea
confortabil pe sol, iar inaltimea mesei va fi calculata
asfel incat coatele sale sa se poata sprijini
pe tablie fara efort. Iata si cateva repere dimensionale
in acest sens:
Pentru un copil cu inaltimea de 90 cm,
inaltimea sezutului scaunului este de 22 cm,
adancimea acestuia tot de 22 cm, iar inaltimea
optima a mesei de 40 cm.
Pentru unul de 105 cm, respectivele dimensiuni
ale mobilierului sunt de: 26 cm, 26 cm
si 46 cm.
Pentru unul de 120 cm, dimensiunile
sunt de: 30 cm, 29 cm si 52 cm.
Pentru unul de 135 cm, aceleasi dimensiuni
sunt de: 34 cm, 33 cm si 58 cm.
La aceasta varsta, copilul poate lua deja
masa impreuna cu restul familiei, in acest scop
existand scaune inalte speciale, sigure, sau
scaune in consola, ce pot fi atasate blatului
mesei, dar recomandabile numai pentru mesele
foarte stabile.
Iluminarea naturala a camerei trebuie bine
controlata, ca si in cazul bebelusului, lumina
puternica deranjand somnul de dupa-amiaza,
prin folosirea mijloacelor de filtrare (perdele
sau draperii mai groase, jaluzele), iar cea artificiala
se realizeaza cu lampi suspendate si de
perete.
In privinta decorarii acestui spatiu este
important sa fie consultat si copilul, ce anume
i-ar placea sa vada in jurul sau? Este bine,
desi-gur, ca ambianta sa fie colorata, dar nu
pestrita! Ornamentele trebuie plasate in raza
vizuala a copilului si sa poata fi schimbate continuu,
caci, e lucru stiut, la aceasta varsta copiii
nu sunt caracterizati de rabdare sau constanta.
O solutie destul de frecventa o reprezinta
panourile de pluta sau celuloid acoperite cu
materiale textile pe care se pot expune colectii
de desene, ecusoane, felicitari etc.
Camera scolarului
O data cu inceperea scolii, noi piese de
mobilier apar in camera copilului: biroul sau
masa de studiu, cu scaunul aferent, si spatiile
de depozitare pentru carti si caiete. Acestea
trebuie amplasate intr-un colt linistit si cu o iluminare
atat naturala, cat si artificiala corespunza
toare, respectiv dinspre stanga pentru
dreptaci si dinspre dreapta pentru stangaci.
Este absolut necesar ca fiecare ocupant al
camerei sa aiba propria masa de studiu, cu
scaunul si lampa sa, iar pentru pastrarea linistii
nu este recomandabila asezarea locurilor de
invatat a doi copii fata in fata.
Masa de studiu trebuie sa aiba un blat de
minimum 60 x 90 cm, cu inaltime si inclinare
reglabile si sa fie dotata cu un dulapior cu
sertare. Scaunul va fi neaparat unul de lucru, pe
role, ergonomic, cu sezut si spatar reglabil,
pentru a putea "creste" o data cu copilul si a
preveni aparitia unor probleme de sanatate
datorate pozitiei de studiu incomode.
In rest, se va pastra, cel putin la inceput,
mobilierul din etapa precedenta, dar in timp
unele piese vor disparea sau vor fi inlocuite de
altele (de exemplu, spatiile de depozitare a
jucariilor cu unele cu alte functii), dupa nevoile
ocupantului camerei.
Gabriela Popescu
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
