Camera copilului trebuie să vibreze în tonuri de bucurie

Dacă un copil face fericirea oricărei familii, atunci spaţiul în care el se dezvoltă de la cea mai fragedă vârstă până dincolo de adolescenţă trebuie să fie construit şi decorat ca o demonstraţie sinceră şi luminoasă a acestei fericiri

Adeseori, atunci când vorbim despre copiii noştri, despre ambientul în care ei se dezvoltă, se joacă, învaţă, se odihnesc, uităm - cei mai mulţi dintre noi - un element esenţial: avem de-a face cu generaţii ale unui timp revolut. Copiii acestor vremuri şi cei ai vremurilor care vor veni sunt, aşa cum confirmă toţi specialiştii, entităţi puternice, personalităţi de o uluitoare precocitate, firi independente şi adeseori surprinzătoare. Ei sunt primele generaţii pe care progresul nu-i mai poate surprinde, oricât ar fi el de spectaculos, sunt maeştri înnăscuţi ai informaţiei şi comunicării electronice, sunt prinţii răsfăţaţi ai internetului. Capabili să ia decizii corecte de la vârste extrem de fragede, cu un puternic spirit al apartenenţei la propria generaţie, obişnuiţi să spună lucrurilor pe nume, fără ocolişuri şi fără ezitări, copiii zilelor noastre cer cu îndreptăţire un tratament aparte atunci când este vorba despre educaţie, cu toate componentele acesteia. Iată de ce camera pe care le-o pregătim trebuie să corespundă unor concepte adaptate noilor realităţi.

CE VREA COPILUL
Prima grijă a părintelui care porneşte la mobilarea şi decorarea camerei unui copil, indiferent de vârsta acestuia din urmă, este să afle ce îşi doreşte. Este bine să antrenăm copilul în activitatea de documentare, să-l facem părtaş direct la consultarea revistelor de specialitate, să-l ducem în magazine, să-l chestionăm şi să-i testăm  gusturile şi aşteptările cele mai intime. El se va simţi mai liber şi mai sigur pe sine într-un spaţiu la organizarea şi echiparea căruia a participat în mod direct. Va avea mai puţine motive de nemulţumire, mai puţine pretenţii şi mai puţine comentarii critice.

Forma, culoarea, dispunerea mobilierului, chiar problemele legate de preţuri şi bugetul familiei, proiecţiile pentru viitorul imediat sau mai îndepărtat sunt tot atâtea probleme în care opinia copilului trebuie luată în considerare.

NUMĂRUL, VĂRSTA, SEXUL
Pentru fiecare familie în parte, lucrurile se nuanţează în funcţie de numărul copiilor, de vârsta şi de sexul acestora. Cei mai mulţi părinţi sunt tentaţi să aloce copiilor spaţiul cel mai mic din întreg apartamentul, ceea ce este o eroare, chiar dacă vorbim despre copii de vârste foarte mici. Copiii au nevoie de o suprafaţă mare de acţiune, de un volum mare de aer, de multă lumină, de căldură. Camera lor va fi cea mai bună din toată casa, pentru că adultul are mijloace şi metode de organizare stabile şi consistente. Spaţiul destinat copiilor trebuie să lase loc pentru manifestarea ingeniozităţii şi a creativităţii acestora, trebuie să înglobeze în mod armonios o sumă de activităţi specifice fiecărei trepte de vârstă şi să confere sentimentul de siguranţă combinat cu acela de maximă libertate.

TERITORIU INVIOLABIL
Camera copilului va trebui să fie în acelaşi timp şi un teritoriu inviolabil, un spaţiu în care accesul sau controlul adulţilor să se facă discret. Măsurile de siguranţă se stabilesc de comun acord, se dezbat cu copiii, se asimilează şi se interpretează corect şi liber acceptat. Ordinea şi curăţenia sunt activităţi care trebuie să fie deprinse în mod natural de la vârstele cele mai mici, prin exemplul personal al părinţilor şi prin participarea directă, benevolă a copiilor. Copiii au dreptul egal cu cel al părinţilor de a face şi de a primi vizite, de a-şi crea o linie de relaţii stabile şi corecte cu fiinţele cărora le acordă simpatie şi încredere. Atenţie la vârstele sau la perioadele critice, când alegerile sunt dificile şi îndrumarea discretă a adultului devine esenţială!

CULOAREA FERICIRII
Coloritul general al încăperii este esenţial pentru o dezvoltare echilibrată, armonioasă, atât din punct de vedere fizic, cât şi psihic. Elementul cel mai important este acceptarea nuanţelor de către copil, a felului în care acesta percepe paleta coloristică în funcţie de temperamentul său, de propriile preferinţe. Culorile care înconjoară copilul, tonurile calde şi pastelate care creează armonia şi rezonanţa spaţiului dau măsura fericirii celor mici. Atenţie şi la maniera de a trata pardoselile! E de preferat să fie calde, necontondente, uşor de întreţinut şi, dacă se poate, tot colorate.

Pentru copiii de vârstă preşcolară, universul colorat al spaţiului în care activitatea principală este joaca trebuie să răspundă în primul rând unor norme de maximă siguranţă privind integritatea fizică a celor mici. Lăsaţi mijlocul încăperii complet liber, dispuneţi mobilierul în aşa fel încât accesul să fie simplu şi direct, găsiţi cele mai bune modalităţi de depozitare a jucăriilor. Asiguraţi-vă că, în timpul zilei, camera primeşte lumină naturală din belşug, iar în timpul nopţii copilul se poate odihni nestingherit de zgomote sau de surse de lumină inutile.