Casa primadonei din strada spătarului

În aproprierea casei Melik, din Bucureşti, pe Strada Spătarului la nr. 19 se remarcă o clădire îmbrăcată toată în viţă de vie. Casa înconjurată de o grădină "în stilul timpului ei, se ţine bine". În ultima carte a Victoriei Dragu Dimitriu "Doamne şi Domni la Răspântii bucureştene, doamna Măriuca Zamfirescu Mihăilescu povesteşte despre această răspântie. Aflăm astfel că aici a locuit Elena Teodorescu "cântăreţa de operă, celebră la vremea ei". Primadona frumoasă şi cu talia suplă era fiica basului George Teodorescu, care cântase, de asemenea, la operă.

LA NUMĂRUL 19
Casa cu parter înalt, situată pe colţ, a fost construită în 1886. În articolul din revista Arhitectura, Maria Marcu considera că are personalitate, motiv pentru care este înscrisă în lista monumentelor poziţia 2048 cod B-II-m-B-19722. "Bosajele baroce ce imită piatra buiciardată, frontoanele de la cornişă, coloanele ionice angajate, pilaştrii şi aticul, tencuiala din câmp realizată în asize imitând cărămida, sunt combinate cu măsură şi abilitate în această clădire bucureşteană reprezentativă pentru acea epocă", continuă arhitecta. Casa a fost gândită ca o locuinţă unifamilială, cu încăperi dispuse simetric în jurul unui hol. La parter erau: vestibulul, salonul, biroul, sufrageria şi două dormitoare. Demisolul cuprindea: bucătăria, spălătoria, cămările, camera servitoarei şi pivniţa. Structura construcţiei are fundaţii şi pereţi portanţi de cărămidă. Planşeele peste subsol şi parter sunt din grinzi de lemn, cu excepţia pivniţei acoperită cu boltă din cărămidă a vella. Şarpanta din lemn este clasică, iar învelitoarea din tablă zincată este în trei ape. Feronăria uşilor bogat decorată are drucăre din os în montură de alamă. Scara interioară între demisol, parter şi pod este din lemn. Toate sobele de la parter sunt din ceramică, posibil Meissen, iar, la subsol, este o sobă elegantă din fontă turnată.

Clădirea are două intrări: cea principală, pe faţada dinspre sud, este străjuită de două coloane angajate care au la bază elemente vegetale, scara este din piatră, protejată de copertina originală în evantai, şi două felinare cu gaz aerian bogat decorate. Cea de-a doua este situată pe faţada estică, şi comunică cu veranda. Accesul în demisol se face pe sub intrarea cu verandă.

PICTURA DECORATIVĂ
Atât din cartea lui Petre Oprea apărută în 1986, cât şi din articolul Mariei Marcu din 1975, ştim că se păstrase pictura decorativă pe plafonul holului mare, pe tavanul şi pe cei patru pereţi ai holului mic care ducea spre vechea bucătărie şi pe cel al fostei sufragerii, sugerându-se atunci conservarea şi restaurarea. Pictura murală a casei, cu motive şi elemente decorative inspirate din frescele romane de la Pompei şi Herculanum, realizată în 1896-1897, aparţine vienezilor F. Titte şi V. Viedemann-Maler, semnătura lor fiind pe extradosul unui profil din ipsos", scrie arh. Maria Marcu. Dar "nu numai pereţii sunt pictaţi, ci şi sobele. Toate sunt din porţelan şi sunt pictate", îşi amintea Măriuca Zamfirescu Mihăilescu.

DUPĂ NAŢIONALIZARE
În 1961, au fost filmate scene din Hariclea Darclee, întrucât în casa sopranei "totul era legat de muzică. Pianul, încărcat de fotografii cu dedicaţii, tablouri, portrete mari, în rame frumoase, teancuri de partituri, afişe de spectacole vechi, de aici şi din străinătate, scrisori, hârtii cu antet de la diverse Opere", spunea doamna Zamfirescu Mihăilescu. Nora Elenei Teodorescu, rămasă văduvă "a donat casa cu tot ce era în dânsa Academiei Române ca să devină casă memorială. (...) Academia nu a avut grijă. După moartea ei toate au fost aruncate pe maidan, toate lucrurile acelea pentru ea sfinte, menite să ajungă în muzeul dorit. Sigur numai notele muzicale, sute de pagini, cărţi afişele spectacolelor, fotografii, sute şi ele, scrisori, cărţi poştale ilustrate, ziare şi reviste vechi, toate astea aruncate în praf". După moartea ei "casa au umplut-o de chiriaşi. Cel puţin zece familii". În casa sopranei de la "răspântia în formă de stea dintre Latină şi Spătarului", locuiesc astăzi mai multe generaţii ale aceleaşi familii.

Fotografiile cu detaliile picturii murale sunt din cartea "Itinerar inedit prin case vechi din Bucureşti" a domnului Petre Oprea, istoric de artă. Imaginile cu sobele sunt din revista Arhitectura, realizate de dr arh. Peter Derer şi Florentin Niţu. Proprietarii actuali nu au fost de acord cu fotografierea interioarelor.