Ce nu se potriveste

De unde stim dupa ce criterii apreciem o lucrare de pictura? Cei mai multi dintre noi nu stim. Acum insa Simona Nastac ne exemplifica pe fata doua modele antagonice de pictura contemporana

Stiti testul care va invita sa priviti o imagine si sa identificati ce nu se potriveste in context? Ei bine, va propun ceva similar. Un exercitiu de atentie in incercarea de a delimita arta de kitsch. Si nu-i usor, va asigur, kitschul insusi fiind o masura a artei, un fel de certificat de calitate, care atesta ca marfa-i proasta si o interzice la export. Pe piata interna, nu-i bai, merge. Gustul e alterat oricum de surogatele cu si fara licenta, produse de industriile de gang care "alimenteaza", inflationist, poporul. Printre ele, si una de-i zice culturala. Iar o lume in tranzitie, se stie, se hraneste cu ce poate, caci intre dormitoarele din Rahova si palatul lui Vali Vijelie sau intre Dacia cu butelia pe capota si Hummerii de pe sosea saltul nu-i asa mortal.

NATURA MOARTA, MOARTA DE TOT

EXEMPLUL NEGATIV mesaj neclar, nedefinit, imitatie nereusita a unui gen consacrat

Priviti deci cel putin de doua ori. Una bucata crin, o crizantema, un trandafir, o specie anonima, doua pere, un ceainic, un ibric si un pahar. Generos, nu? Plus polita de un alb spectral, arcuita voltaic peste carpeta cu look taranesc si draperia turceasca de import. Aranjamentul e la limita dintre ridicol si patetic.

Prostul dozaj al elementelor componente, mimetismul flagrant al vechii picturi flamande de gen, solutia tematica caduca, amestecul gratuit de traditional si modern, pretios si banal, sunt suficiente motive pentru a clasa tabloul in categoria kitsch. Ce nu se potriveste aici? Multe, dar cea mai grava e inadecvarea intre pretentia de autenticitate si rezultatul ieftin, improvizat. Sau, mai simplu, tupeul de a numi arta (contemporana!) o lucrare menita sa stea langa macrameurile bunicii, goblenurile matusii si franjurile perdelei de Pascani.

ALTERNATIVE SANITARE

Vestea buna e ca avem alternativa. (In privinta asta, desi nu salveaza lumea, arta e mai generoasa decat politica.) Va propun tot o pictura de gen. Un interior domestic familiar: baia unui apartament de bloc comunist, fara imbunatatiri. Tema de inspiratie si respiratie cotidiana, fara mofturi elitiste si puseuri eroice, fara istorie (deci original), fara compromis. Nimic nu e de prisos aici si nimic nu lipseste: cromatica subtila, eclerajul inteligent, textura suprafetelor, simplitatea compozitiei, ironia si actualitatea subiectului. "La bloc" e filmul vietii noastre, nu? Ciudat e ca, desi nu contemplu niciodata instalatiile sanitare de acasa, cele de fata au forta si poezie, ma retin, ma invita sa le privesc. Nu simt nici un fel de agresiune cand ma uit la tabloul asta. Doar florile trantite in fata ma ranesc. Si zau ca nu se potriveste cu normele estetice in vigoare, de la moderni incoace.